Iluzie

3/04/2007 07:24:00 AM


Stǎteam într-o searǎ
Pe canapea, la lumânare
Vǎ scriam cu mirare
Despre acest apus superb de soare.
Inima-mi pulsa
Sângele nebuniei ce îmi fierbea
În venele înnegrite de timp
În nisipul sugrumat de sticlǎ
Durerea era cea care ma seca
Şi apusul un nod în gât îmi aducea
Cǎci furtuna o vedeam cum se apropie
Soarele voia să mi-l acopere.
Totul se opri.
Disperare,nebunie,plǎcere,desfǎtare.
Era o lume scoasǎ din ordinar,
Era o comoara şi un prea mare dar
Sǎ vǎd ceva atât de rar
Şi niciodatǎ pierdut în amintire
Pânǎ când m-am trezit din strânsoare…
Apusul minunat….era miraj,
Cǎci nu era decât o umbrelǎ de soare
Reflectatǎ în geamul de la garaj .


1 commentsuri:

picky said...

Te incapatanezi sa scrii ceva ce nu e poezie. Nu ai har pentru poezie.
Asemenea intantuiri de cuvinte sunt doar un drum infundat