Luni...

6/29/2009 02:35:00 AM 1 Comments

Dedesubtul etajului nostru se lucreaza... bormasine, bocaneli, ciocaneli, mi-au facut capul calendar.
Mi-e somn.
Ma doare capul.
Mi-e lene pentru ca...
Sunt plictisita.
Iar o saptamana in care nu se va intampla nimic.
Ieri am vazut un cuplu sado-masochist. El ii tragea ei palme si o alinta cu "fa, futu-ti mortii ma'tii" si "bagami-as pula in tine, sa vezi ce te bat". In rest, ea chicotea si el la fel. Apoi jap alta palma... OOOOooookk....
Azi de dimineata am zarit un tip dragut in masina, cred ca s-a imbatat aseara si a ajuns la noi in oras inconstient ca altfel nu imi dau seama ce dracu cauta pe aici.
I'm gonna die.

Rest in peace, Michael Jackson!

6/27/2009 12:07:00 PM 0 Comments

Offtopic: Dilemă: de ce lumea încă pune î în interiorul cuvintelor?

Aş scrie pe aici şi n-aş scrie. Aş scrie despre Michael Jackson şi cum l-am redescoperit eu acum câteva luni. Aş scrie ca a fost un geniu al muzicii pop şi pop rock, un om unic din foarte multe puncte de vedere. Aş mai scrie şi că i-a lipsit o doagă şi că practic s-a autodistrus, cu toate că ar fi putut avea acel atac de cord şi dacă nu suferise o mulţime de operaţii. În fine, singurul lucru pe care o să îl scriu până la urmă în mod oficial e că... mi se pare nemaipomenit să laşi o urmă atât de adâncă în sufletele oamenilor doar prin ceea ce creezi, prin muzică, să ai lumea la picioare cum a avut-o el şi să faci o omenire întreagă să plângă şi/sau să te regrete pur şi simplu. E incredibil şi nu o să uit niciodată cum am crescut cu melodiile lui... şi de fapt, cel mai mult mi-au marcat existenţa videoclipurile. Cum stătea el lângă flacăra statuii libertăţii şi feţele care se schimbau din Black and white... Genial, sincer, genial.

Cum aş încerca eu să fac jurnalism

6/24/2009 10:29:00 AM 0 Comments

Acum aproape un an am participat la un curs în care trebuia să răspunzi la întrebarea "ce calităţi trebuie să aibă un jurnalist?" Răspunsul meu a fost unul destul de stupid exact ca ideea pe care o să o exprim.

Toţi au spus: spontan, să stăpânească bine limba română, să fie obiectivi etc. Eu am răspuns atunci că un jurnalist ar trebui să aibă simţul umorului. Fireşte, lumea a rămas pierdută trecând repede peste momentul jenant în care eu (se pare) spusesem o prostie.

Ştiu că e inutil să cred că ideea asta e posibilă şi ştiu că e o prostie şi o chestie total neprofesionistă... dar cred că jurnalismul ar trebui şi altfel făcut. Un ziar se apropie de viziunea mea, de ceea ce aş introduce eu "nou" în acest domeniu- Academia Caţavencu. Ştiu că este un pamflet, dar îmi place atât de mult modul în care sunt abordate subiectele încât sincer aş pune pe picioare un întreg post de televiziune după modelul lor. Ştirile ar fi prezentate de oameni care zâmbesc, care sunt îmbrăcaţi exact aşa cum vor ei, atipic. Poate unii sunt rockeri, poate unii sunt hipioţi... aş lăsa asta să se vadă. În principiu aş face asta pentru că reportajele clasice sunt făcute de oameni îmbrăcaţi sobru care întotdeauna afişează pe faţă o expresie care pe mine una mă duc cu gândul la o mare-mare constipaţie. Talk showurile ar fi despre subiecte mult mai amuzante şi mai inspirate decât filmele porno, nikita, romeo fantasticu' şi aici tind să cred că aş avea mai mulţi telespectatori inteligenţi.

În fine, am multe idei... dar ştiu că nu sunt practicabile din foarte multe motive. Probabil cel mai important este cel că mediile sunt o modalitate de a manipula masele de oameni şi nu mulţi ar pricepe că postul ăsta ar fi mai mult de divertisment care nu ar trebui luat aşa mult în serios. Pentru seriozitate avem restul posturilor... ăsta ar fi sloganul :))

Aşa că... am o idee, am o viziune, cred în ideea mea, dar îmi dau seama în acelaşi timp că are foarte multe handicapuri. Chiar şi aşa... eu o să continuu să visez la ea. Şi acum c'mon, să fim serioşi câţi dintre voi nu aţi adormit uitându-vă la blonda perfect coafată ce prezintă ştirile în patru ace? :D (mă refer şi la vestimentaţie şi la atitudine :))

Kiss ya, bitches! love smileys

Puterea de a te ridica

6/22/2009 11:25:00 PM 0 Comments

La ora 4.30 deschideam geamul camerei intunecate. Era inca noapte si nodul din stomac se apropia din ce in ce mai curajos de cerul gurii mele. Racoarea diminetii mi-a mangaiat somnul nepatruns de vise si a actionat ca un piston ce impingea nodul inapoi in stomac. Mi-am asezat obrazul pe spatarul fotoliului si am respirat adanc. Urasc cand mi-e rau fizic si nu stiu cauza. Pe sirea spinarii simt vanticelul ce a intrat fricos in camera, probabil asta e forma lui de salut. Ma ridic si imi iau patura cea pufoasa si rosie care intotdeauna imi da sentimentul de siguranta si perna moale peste care mintea mea se odihneste in fiecare seara. Nodul din stomac se impotriveste vantului, cata ambitie!

Ora 9.15 nodul e inca acolo. Incep sa plang din senin, fara sa ma gandesc la nimic, lacrimi poc poc pe obraz... Iau un servetel si le sterg repede, imi suflu nasul si nodul e inca acolo. Dumnezeu nu e aici ca sa te scoata din cacat, pentru ca nu te baga El ci te bagi singur.... si daca te bagi singur tre sa te si scoti singur. Asta e raspunsul :) daca tu cazi, tu tre sa te ridici nu altcineva pentru tine.

Stiu ca am scris cam poetico-filosofic pentru blogul asta, dar am scris pentru ca e adevarat si pentru ca e ceea ce gandesc si pentru ca face parte din mine.


Kiss ya, bitches! love smileys

Mic Update

6/22/2009 04:48:00 AM 0 Comments

Am uitat sa va spun ceva... tuturor celor care mi-au reprosat ca nu i-am invitat la lansarea cartii... dragii mei prieteni, eu am impartit linkuri peste linkuri, am scris si la status etc. Am aflat cu doua zile inainte, a doua zi am avut examen si chiar nu aveam cum si cu ce sa va sun pe toti... Daca v-ati suparat asta e, dar sincer puneti-va in locu' meu :) Bine, probabil data viitoare cand o sa am asa un timp scurt la dispozitie o sa invit alti oameni decat pe cei de data asta pentru ca se pare ca oricum nu au putut sa vina nici daca le-am lansat invitatii speciale, dar asta e riscul meseriei.

Kiss ya, bitches! love smileys

A avea o opinie vs. a-ti impune punctul de vedere

6/22/2009 12:53:00 AM 0 Comments

Stiu ca multi dintre voi, cei mai inchisi la minte care nu vor sa inteleaga o carte, nu vor sa vada semnificatiile geniale atribuite povestirii lui J.K. Rowling, Harry Potter. Cei limitati si incapatanati vor spune ca "harry potter e o poveste de copii, n-ai ce semnificatii sa ii dai". Cacat, normal. Cat de inteligent sa fii sa refuzi o carte doar pe principiul ca "este de copii"? La fel de inteligent ca urmatoarele doua cucoane despre care va voi vorbi. Aaah, da, deci referirea la aceasta carte nu era ca o introducere, ci doar ca o avertizare. Cativa dintre voi au vazut filmul si stiu ca in partea a patra, Dumbledore, directorul scolii, ii arata lui Harry un lighean din piatra (imi scapa denumirea) in care din cand in cand isi mai lasa gandurile. Ca si cand ar fi bucati de film, taiate si lasate acolo, pentru ca vedeti voi... uneori unii oameni au ganduri in exces... cum as fi eu in momentul asta... si ar fi tare placut sa mai scap de ele exact asa. Sa mi le scot din minte si sa le pun undeva. Cu toate astea, sa fiu a naibii daca le-as mai lua inapoi pe unele....

Bine, si revenind la realitate, cum nu pot sa fac asta, o sa incerc sa imi ordonez putin gandirea scriind... pentru ca asta fac eu, asa mai scap de terifiantul moment in care cred ca 10.000 de idei o sa imi pocneasca tzeasta. Ziceam ca e o avertizare... nu stiu cat de coerenta o sa fiu in ceea ce voi scrie acum, dar cel putin incerc sa nu ma abat de la subiect.

Am mers ieri in parc cu doua prietene, in Tineretului am fost. Si cum stateam noi si vorbeam despre fascinantul subiect: facultate: vin doua tipe la noi. Una mai inchisa la culoare din Peru si cealalta alba cu niste ochi mari si albastri din SUA. Ne spune "Hi", raspundem, apoi intreaba daca "do you wanna talk about God, share opinions".... Am acceptat.

OK, stop! Multi dintre voi o sa gandeasca: de ce ai facut asta? Ce sa va zic, mi s-a parut interesant sa aud ce au de spus.

Revenind. Tipele aveau cele mai sinistre teorii ever. Adica, sinistre in ce sens... credeau cu atata tarie in ceea ce spuneau incat dupa ce am plecat m-au facut si pe mine sa ma intreb unele lucruri. La inceput nu am inteles care e scopu lor, eram chiar "OK, share opinions, why?", apoi Deea m-a lamurit "they wanted to share the cookie". Aaah, buuun. Si am vorbit cu ele cam 2 ore, in care eu le-am contrazis cu niste chestii atat de evidente (adica si un copil mic isi dadea seama de ele) incat au ajuns sa se contrazica intre ele.

Ma rog si a fost o tampenie de conversatie in care nu spuneau nimic decat "we love God, He's all that matters, we wanna marry God, we wanna fuck God" (exagerez, normal) si bullshituri din astea care ma amuzau teribil. Ma amuzau atat de tare incat la un moment dat nici n-am mai reusit sa ma abtin... am bufnit in ras, dar ele au ignorat.. probabil nu am fost prima care a facut asta. Da, se pare ca tipele calatoresc foarte mult, au fost printr-o gramada de tari... In fine si dupa conversatia asta despre Dumnezeu le-am intrebat si io despre ce ma interesa, adica ce studii au, cum li se pare Romania pe unde au mai fost si chestii din astea... mai normale.

Am iesit din parc cu capu' facut calendar la cate aberatii auzisem de la fetele astea doua. Erau cu Bibliile dupa ele... fanatice domn'e ce sa mai... Si v-am zis, erau atat de convinse ca ce spuneau ele era total adevarat incat m-au pus si mine putin pe ganduri. Nu ma gandeam la ideile pe care mi le-au spus ele, cu relatia cu Dumnezeu si Iisus Hristos blabla ca alea erau aberatii, dar am inceput sa ma gandesc asa, la credinta in general si uite care e faza: credinta nu ar trebui discutata. Eu una cred in Dumnezeu, dar nu cred in oameni. Nu cred in ceea ce fac oamenii, nu cred in biserici, preoti, Biblii si alte cacaturi. Eu doar cred in Dumnezeu si in liberul arbitru pe care ni l-a oferit si atat, restul e apa de ploaie si e un subiect atat de controversat incat nu cred ca ar trebui sa se vorbeasca despre ce crede fiecare si mai mult!! nu mi se pare normal ca cineva sa incerce sa isi impuna punctul de vedere.

Fetele astea exact asta incercau, evident, fara sa stie ca nu au nicio sansa sa imi dicteze (cel putin mie si cred ca pot sa bag un pic mana in foc ca si Andreei) ce sa cred si ce sa nu cred. Credinta e ca amprenta, e o chestie diferita pentru fiecare si e atat de diferita incat n-ai cum pur si simplu sa discuti despre ea. NU AI CUM!! In rest, ele erau destul de OK in afara de partea cu fanatismul...
Imi pare rau, sincer, sa vad ca exista astfel de nebuni in libertate... Si probabil o sa ajung in Iad pentru ce am scris, of, in pula mea ce pacatoasa sunt....


Kiss ya, bitches! love smileys

Campania terminării cărţilor începute

6/20/2009 02:32:00 AM 0 Comments

Azi e ziua lenevelii mele. Ştiu că mulţi au trecut prin starea de şoc de după examene, dar eu se pare că nu mai ies din ea. O lună de învăţat şi teme. De fapt, peste o lună... Şi azi e într-adevăr prima mea zi liberă. Cu toate astea încă mă simt vinovată că stau degeaba şi nu pun mână pe un curs ceva, să învăţ. Presupun că e din pricina faptului că nu s-au afişat rezultatele.

Ce săptămână plină am avut, nici nu îmi vine să cred. De obicei viaţa mea e foarte anostă şi plină de plictiseală şi rutină şi totuşi, iată că mai există şi altfel de zile în care totul pare un vis scurt. Scurt într-adevăr.

Stăteam şi mă gândeam la sor'mea care citeşte foarte mult din punctul meu de vedere. Îi plac cărţile în general, e curioasă, vrea să cunoască din ce în ce mai multe etc. Eu una sunt foarte pretenţioasă la cărţi. Nu pot citi orice, dacă o carte nu mă prinde... păi, nu mă prinde şi gata. La începutul anului începusem o mică "campanie" cu mine însămi. Îmi propusesem să termin cărţile pe care le-am început cândva. Da, nu am reuşit. Am terminat doar una ("Ai toată viaţa înainte"), am citit DH Lawrence şi după aia m-am apucat de alte cărţi pe care le-am citit pe jumate. Deci chestia asta cu cititu' pe jumate mă intrigă tare... E un sentiment grozav să termini o carte. Momentul ăla în care dai ultima pagină şi o treci pe listă, e de neînlocuit. Şi dacă nu pot duce o carte până la capăt asta înseamnă că nu îmi place să citesc? Sau că ce? Am renunţat să port până şi insigna de la Bookblog cu "suflet de cititor feroce" pentru că nu citesc "feroce", nu citesc mult nu sunt atât de curioasă încât să termin cărţile pe care le-am început şi care m-au plictisit de moarte pe parcurs şi cred că ăsta e un lucru... rău... Cu toate astea, nu ştiu ce aş putea să fac ca să îmi placă... Până una alta iată o listă cu cărţile citite pe jumate:

Cartea Gesturilor de Peter Collette (ce-i drept asta e pe calculator şi mă omoară)
Pavilionul Canceroşilor de A. Soljeniţîn
Fără cap şi coadă de Mihai Găinuşă
Erotica de la Cotidianul
Siegfried de H. Mulisch
Îngerul a strigat de Fănuş Neagu

Şi da, azi cred că o să reîncep campania de terminare a cărţilor începute. Wish me luck! Şi cu filmele am rămas la fel de în urmă, aşa că spre seară asta o să fac... o să mă uit la filme... în recomandaţi ceva titluri?

Kiss ya, bitches! love smileys

Telefonul si relatia

6/18/2009 07:14:00 AM 0 Comments

Tre sa stiti ca mie nu imi suna telefonul prea des in general. Ma suna mama cel mai des, apoi se mai intampla cam... o data pe saptamana sa ma mai sune cate un prieten-doi. Si daca sunt plecata undeva, sau io stiu, mai suna sor'mea, dar de fel, imi tin telefonul de mobila. De mobila, dar il tin. E o japitza. M-a posedat dracu cand l-am ales in favoarea Nokiei. In fine, am mai vorbit despre asta. Despre ce n-am vorbit...

Acum cateva zile am primit un telefon de la un numar, nu mai stiu, de zapp parca...
-Alo? zice.
-Alo? zic.
-Mami? (voce de baiat de vreo 14-15 ani)
- Uh... nu, ai gresit numarul, pa-pa.

Aseara am adormit dinainte de a pune capul pe perna. Am cazut pur si simplu ca o musca lesinata. Eh, la un moment dat ma trezesc (de fapt inca dormeam) si imi dau seama ca imi suna telefonul. Se opreste. (era 1 dimineata) Ma uit... '"numar necunoscut". Cine dracu ma suna pe mine cu numar necunoscut? Il inchid automat ca sa nu mai sune si ma culc la loc. Azi incep sa imi pun io semne de intrebare despre telefonul respectiv. Cine ma suna pe mine cu numar necunoscut? Cine imi stie numarul? Etc. Pe la 12 suna iar. "Numar necunoscut"...

-Alo? zic io.
- Auzi, as vrea si eu sa stiu cine esti... (pe un ton deloc politicos)
-Da, si eu as vrea sa stiu cine esti...
-Pai, uite ca am gasit numaru tau de telefon in telefonul unui baiat din Slobozia...
- Cui? Cine?
-Un baiat din slobozia are numaru' tau...
- Nu stiu, e greseala... pa-pa!
-Pai, nu stiu daca e greseala... pa...

Bai putzoilor, tineti-va dramele la voi acasa in Sloboz ia... ce fulgii mei. Sper sa nu mai sune ca nu o sa reactionez prea pozitiv.

Kiss ya, bitches! love smileys

Lansarea cărţii "Bucureştiul în 22 de poveşti"

6/17/2009 10:11:00 AM 4 Comments

OK, să o luăm pe rând. Au venit doar două persoane: sor'mea şi Sandra. Şi vă mulţumesc încă o dată din suflet că aţi venit... am avut şi eu la cine să mă uit când eram în impas. Am făcut o grămadă pe drum. Trebuia să înceapă la 16 lansarea şi a început pe la cinci fără un sfert. Au fost prezenţi Adrian Ursu (moderatorul... şi un om super de treabă, da, numai prin prisma că m-a felicitat şi a schimbat o vorbă cu mine), Stelian Tănase, dl. Sorin Oprescu, dna. Ema Stere, Adrian Majuru şi Bruno Roche. Domnul Adrian Majuru a avut un discurs scurt şi la obiect, mi-a plăcut foarte mult, iar domnul Bruno Roche ne-a încântat auzul cu accentul lui franţuzesc. (şi nu, nu sunt ironică) Culmea, pe mine m-au aşezat exact lângă primaru' capitalei... :D Heheheeeeee... OK.. şi a început mai târziu, dar a meritat. Multă lume n-a fost... nici nu mă mir având în vedere ora şi ziua, dar mai bine, nu am fost prea intimidată. Apropo, am vorbit şi eu... şi pentru prima oară nu am făcut aşa multe greşeli gramaticale sau de exprimare. De asta mi-era mie frică, pentru că atunci când am emoţii o dau în bară, dar chiar a fost OK... oarecum... :)) Io mă pricep la scris, nene, nu aşa bine la vorbit... mai ales în faţa unor oameni aşa importanţi. Filmarea nu cred că o pun, dar iată câteva poze...
Kiss ya, bitches! love smileys

P.S. încă sunt hyper şi super obosită. Am o durere de rinichi cumplită şi de picioare.... dar sunt bucuroasă. Cred că am gustat puţin dintr-o lume în care mi-ar face plăcere să fac parte, aproape că uitasem că mai există altceva în afară de serviciu-facultate-acasă-serviciu-facultate-acasă. Şi asta e... bine... Şi încă ceva... acu pot să mor liniştită! Las şi eu ceva în urmă... :))

Debutul meu pe bune

6/16/2009 03:51:00 AM 3 Comments

Ontopic: Mai ştiţi concursu' ăla Deceiubimbucureştiul la care am câştigat şi eu un loc, adică câteva file în carte? EEeeei bine, iată că momentul lansării a venit cu ocazia Bookfest 2009. Văd că în program nu apare, dar am primit mail de la ei. Deci e oficial, nu? OK, şi dacă e oficial, vă invit pe toţi dacă aveţi timp... (toţi: rude, prieteni, amici, cunoştinţe, oameni de pe mess, fotografi, scriitori, fericiţi, nefericiţi, etc.) să veniţi la aşeastă lansare di carte. Eu mi-am pierdut entuziasmul pentru acest eveniment, dar sper să fie... şi să fie bun. Lansarea se va ţine după cum urmează (citez de pe mail):

Apa Nova Bucuresti are placerea de a te invita la lansarea volumului de colectie din care faci parte:
Bucurestiul in 22 de povesti

Miercuri, 17 iunie, ora 16:00
In cadrul Bookfest 2009
Standul Cotidianul,
Pavilion 17, D50
Complexul Romexpo

Observ şi că sunt aceiaşi invitaţi ca anu' trecut Liiceanu, Găinuşa cu cartea lui, etc etc. N-am nişte amintiri prea plăcute în legătură cu lansarea lui Găinuşă de anu' trecut unde ne-am cam călcat în picioare pentru o semnătură amărâtă, da' în fine, you go o să fie omor, fuuuun!! :))

Offtopic: Am terminat sesiunea aaaaaaaaaaaaaazi!!! Uhuuuuu party party all night loooong!!! NOOOT! Dar faze foarte tari azi... am mers intr-un metrou absolut... hyper...plin!

La 8.30 la Unirii, înspre Universitate-Peste 100 de oameni asteaptau un metrou care nu mai venise de 3 min.
Eu-în întârziere un pic, nu îmi permiteam să o iau pe jos că aş fi luat-o la cât de intimidantă era mulţimea aia de oameni.
Vine metroul- am impresia că o să rămân în tre uşi, dar mulţimea din spatele meu are grijă să nu. Oribil, în viaţa mea, de când merg cu metrou' nu l-am prins aşa plin. Şi am mai picat şi lângă o persoană nu prea slăbuţă care transpira prin toţi porii pielii. Gulpbleah! Bine că a fost doar o staţie. Am ieşit de acolo pupând pământu', cum nu l-aş pupa nici dacă aş coborî dintr-un Air France. Şi tare aş chefui în cinstea terminării sesiunii şi aş bea numai că e o problemă... n-am cu ce :)) iar am rămas în 50 de lei. Oh well, nu mă plâng doar constat :D Ne vedem mâine la Romexpo...

Kiss ya, bitches! love smileys

Street Delivery si Schimb de Carti

6/15/2009 07:22:00 AM 0 Comments

Si uite asa a trecut si ziua de duminica... cu programul stabilit. Street Delivery a fost prima oprire, pe strada Arthut Verona. SCC a spus ca o sa fie acoo, n-a dat o ora asa ca am mers si noi cand am putut. Am ajuns pe la 13... ca sa nu vedem mare lucru. Unii nici nu deschisesera ca sa spun asa, a fost dezamagitor. Pe bune. Cu atat mai mult cu cat exact ce am vazut in poze la Ciubotaru, am vazut si acolo. Nimic nou, nici urma de benzi desenate. Asta e. Am mers mai departe.

Schimb de carti, Lucky 13. Pe usa scrie ca programul incepe la 14. Am ajuns acolo la 14.15 si ni se spune că este închis (da, am ajuns acasă de-aia scriu cu diacritice) aşa că plecăm spre Bellini. Bem ceva acolo, apoi ne întoarcem spre SDC. Ne aşezăm la masa noastră şi ne strângem, începem să discutăm despre vrute şi nevrute şi uite aşa trece şi schimbu' de cărţi pe lângă noi. Vrând ca duminica să se prelungească am coborât la Curtea Berarilor unde am mai băut câte ceva şi am mai discutat. Io am plecat prima, fireşte că doar ştiam eu că se aşeaptă mult la maşină că vin mai rar în weekend.

Oricum, per total, Street Delivery a fost dezamăgitor şi n-am văzut mare lucru, dar restul zilei a fost extrem-extrem de plăcută. Mă gândesc că am mers noi prea devreme... la SD, băi frate da' nu scria nicăieri că distracţia începe de la o anumită oră ce puii mei. Şi nu mă luaţi cu faza că e de la sine înţeles că spre seară e mai mişto că s-ar putea să fac urât de tot. Deci care e faza cu seara, nu pot să o înţeleg. Da, are farmecul ei noaptea, dar să faci din asta o regulă universal valabilă că toate alea tre' să se întâmple seara... e de căcat din punctul meu de vedere. Cu atât mai mult cu cât metrou' se închide la 23. Mă gândesc să fac eu pe dracu în patru şi să schimb regula asta. Toate alea să se întâmple dimineaţa.... da, ştiu, nu o să am succes, da' totuşi... cu ziua ce aveţi? Nu-mi ziceţi că dormiţi la 13-14 în timpu' zilei că nu vă cred.... Oricum, iete nişte poze cu ce am văzut pe ici pe colea...

Kiss ya, bitches! love smileys

P.S. am văzut şi expoziţia de poze Now-and-Then de pe gardul Muzeului de istorie al Bucureştiului (sau cum se numeşte muzeul ăla, că "de istorie" simplu nu e), expoziţie ce ţine de Oraşul. ro. Expoziţie care sincer mi-a plăcut enorm şi am constatat cu stupoare că Bucureştiul nostru nu s-a schimbat prea mult de la revoluţie încoa' şi tot ce s-a întâmplat a luat-o înspre partea negativă.

And now pictures from Street Delivery (poartă ©Lexis deci să nu le prind altundeva fără acordu' meu că pun justiţia pe voi, huoooo)




Ăsta e un panou făcut din chestii de calculator... nu ştiu dacă tre' sa reprezinte ceva...



Expoziţie de tastaturi, mă oftică că n-au băgat şi una franţuzească pe acolo... of... :D


Faimoasa maşină a lu' Batman... Tu noaaaah, Batman-Batman...




I don't know what this is... puzzle I suppose....


Kyle XY's bath tub :))



Somebody's dad :))




Şi de-aici începe schimbul...

Şi arta 100% ME! Artă cu paie... de-asta se pun două paie în paharele cu suc/cafea :D

Respectăm programul

6/13/2009 11:33:00 PM 0 Comments

După o zi de învăţat în diagonală, azi respectăm programul. Ieri am citit despre Parlamentul European, UE, NATO, ONU, OSCE şi FMI şi spre seară ne-am uitat la Iron Man, care ne-a plăcut foarte mult. Nu ştiu de ce vobesc la plural şi nici nu întrebaţi. Aşa că spre seară vom reveni (sau cel târziu mâine) cu poze şi impresii de la Street Delivery şi schimb de cărţi...

Kiss ya, bitches! love smileys

Seara dinaintea penultimului examen din această măreaţă sesiune

6/11/2009 11:37:00 AM 0 Comments

Mi-e somn. Toată ziua am muncit. Toată ziua am vrut să scriu şi abia acum am un moment liber, dar nu mai am puterea de a scrie. Nici nu ştiu dacă o să fiu în stare să îmi arunc hoitu' sub duş. Mi-e atât de somn... şi mi-a rămas un curs de învăţat... şi nu mai pot... sufleteşte.. psihic şi fizic şi de toate. Şi îmi place Jason Mraz, are o voce aşa moale...călduroasă... ca o pernă....ZZZzzZZZzzzZZZ...

Kiss ya, bitches! love smileys

Expoziţia "Esenţe" în cuvinte

6/10/2009 09:04:00 AM 0 Comments

Abia acum am reuşit să îmi adun ideile pentru a le scrie aici. După cum am spus într-o postare precedentă, am reuşit să ajung la expoziţia de pictură a dl. Constantin Dipşe. Mi-am luat zi liberă vineri şi am luat-o la pas până la Muzeul Satului unde s-a ţinut vernisajul. Să le luăm pe rând.

Oameni- am făcut cunoşinţă cu soţia pictorului, dna. Maria Dipşe. Este o persoană foarte plăcută, foarte prietenoasă. Eu mă aşezasem într-un colţ, sperând să nu încurc pe nimeni şi să nu intrig pe nimeni. Adică, cum să vă explic, la astfel de evenimente unde nu cunosc mai pe nimeni.. prefer să fiu invizibilă pentru că majoritatea gazdelor sunt reticente. Nu te bagă în seamă dacă nu te cunosc, îţi aruncă priviri pe furiş cu întrebarea "cine mai e şi aia? o cunoşti?" şi păstrează distanţa. (dacă te duci tu să te prezinţi, din nou ai şanse mari să dai de reticenţă) La lucrul ăsta m-am aşteptat, dar am fost plăcut surprinsă să văd că mai există şi oameni cu bun simţ care ştiu cum să se poarte cu noii veniţi -ca să zic aşa.

Tablouri şi alte observaţii- Ei bine, nu sunt mare expertă într-ale picturii (deci luaţi comentariile mele strict ca pe nişte opinii personale), cred că este domeniul la care mă pricep cel mai puţin şi sinceră să fiu prima oară când am văzut un tablou de-al dlui. Dipşe m-am mirat de simplitatea lucrării. La o primă vedere ai putea spune că şi un copil mic ar putea picta lucrurile redate în acele tablouri. La o a doua vedere vezi că lucrurile nu stau chiar aşa. Compoziţia culorilor din tablouri este excelentă, absolut excelentă prin prisma acelei simplităţi aparente şi prin prisma naturaleţii pe care aceasta o exprimă. Gândiţi-vă că o pictură este reflexia imaginii din mintea artistului şi să vezi totul în culorile acelea atât de vii nu poate decât să însemne două lucruri: originalitate (foarte puţine persoane au această capacitate de a da viaţă lucrurilor prin culori) şi tinereţe. Când am privit tablourile am gândit "numai o persoană optimistă cu un suflet tânăr ar putea vedea totul atât de viu" şi acest lucru mi-a fost chiar confirmat. Ştiu că poate sună stupid şi cum mai vreţi să numiţi ceea ce voi spune, însă acest pictor împreună cu soţia sa mi-au arătat (sau cel puţin mi-au dat impresia) că, în ciuda vârstei înaintate, se iubesc mai mult decât orice cuplu obosit cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani. Oamenii nu mai ştiu să iubească, mulţi cred că iubirea stă în acele două cuvinte spuse la telefon, cuvinte care devin un simplu reflex. Mulţi cred că iubirea stă numai în sacrificii, dar aceşti doi oameni... încă se iubesc şi mi-a făcut plăcere să observ că mai există astfel de suflete. Aş vrea să văd mai mulţi oameni aşa şi aş vrea să... le ia mai mulţi exemplul. Asta mi-a plăcut, iubirea care încă se mai observă, care este încă vie... exact ca în tablouri. Ca opere, autoportretul şi tabloul cu Eminescu -în faţa căruia am zâmbit plăcut impresionată- au fost cele două opere care m-au cucerit total.

În concluzie, mă bucur că am putut să merg la acest vernisaj şi îi îndemn pe toţi iubitorii de artă să treacă pe la Muzeu, să arunce o privire, o privire pe care cu siguranţă nu o vor regreta.

Vă las cu câteva poze.


p.s. la ZBB n-am mai ajuns. Hăhăhă, asta e... hai noroc...

Programul de duminica

6/10/2009 02:33:00 AM 0 Comments


Am devenit un blogger activ. Scriu des si ma bucur. Iata dragii mei ce avem rezervat pentru duminica dupa ce scapam de scarbiciunea aia de examen vineri...

Smoking cool cat iese in strada, veniti si voi, o sa fie distractiv... cred... io o sa ajung acolo 60% sigur, depinde cum e vremea si ce stare de spirit am. In plus, Duminica e Schimb de carti la care din nou, sper sa ajung.

Kiss ya, bitches! love smileys

Tu ce faci ?

6/09/2009 11:12:00 AM 0 Comments

Ştiu că voi regreta timpul ăsta pierdut scriind această postare, dar să dea naiba dacă ştiu cum să mă mai manifest. Nu-mi pasă că o să iasă ceva total incorent. Fiinţa mea toată e o incoerenţă, ce mai contează câteva fraze.

N-am dormit bine az'-noapte şi azi am fost foarte somnoroasă. Eu NICIODATĂ nu am probleme cu somnul, de ce am început să am probleme acum? Probabil pentru că e vară şi subconştientul îmi spune că vara trebuie să lenevesc ca un şobolan în vacanţă. Numai că eu am trecut de stadiul de şobolan în vacanţă. Muncesc acum şi urăsc atât de mult acest fapt. Şi nu urăsc neapărat că muncesc, pentru că probabil aş înnebuni dacă nu aş face ceva... însă urăsc azi atât de mult ceea ce trebuie să fac 8 ore pe zi. Atât de mult mi-aş dori să pot călători, să pot întâlni oameni, să pot să fac mai mult decât să stau proptită pe un scaun şi să dau click după click după click. Bineînţeles ce visez eu nu se poate. Nu am această libertate. Şi în ultima vreme nu am multe libertăţi. Nu am libertatea de a râde uneori şi este atât de frustrant, nu am libertatea de a renunţa, de a plânge, de a tânji. Şi în fiecare moment al zilei de azi mi-a venit să plâng, inclusiv acum. Nu de durere, pur şi simplu să plâng. Nu e nimic mai relaxant uneori decât apa asta care iese din ochi. Dar nu pot să fac asta pentru că este automat interpretat ca un gest de slăbiciune, ori de durere, ori de tristeţe. Nu ştiu cum să mă manifest pentru a fi pe plac celorlalţi, adică pentru a nu îi deranja. Aş vrea să fug, aş vrea să săr în sus şi să pup sau să îmbrăţişez pe toată lumea, aş vrea să fiu singură. Să nu îmi mai respire mereu cineva în ceafă. Sau dacă se poate, să respire cine vreau eu. Aş vrea să cânt, aş vrea să pot să mă concentrez asupra a ceea ce citesc. Aş vrea să pot învăţa la materia cu care mă lupt de aproape o săptămâna (da, cred că acesta va fi examenul pe care îl voi pica), aş vrea să pot să mă întind pe o alee fără ca lumea să creadă că-s nebună. Aş vrea să pot iubi pe cine vreau eu să iubesc. Să respir aerul pe care vreau eu să îl respir, să simt atingerea cui vreau eu să mă atingă şi din nou vreau să plâng. Nu pot să fac nimic şi cum să fac să nu mai vreau să fac nimic?

Aş vrea să ştiu dacă există vreo persoană care să spună "dă-mi un pahar de lacrimi", să îmi spună "întinde-te pe trotuar că veghez eu asupra ta şi întrerup şi circulaţia dacă e nevoie", să spună "iubeşte-mă" şi să simt aceeaşi căldură pe care o dau răsfrântă asupra mea. Aş mai vrea pe cineva care să mă întrebe "vrei să stai singură?" fără ca mai apoi să înceapă să mă convingă că a sta singur e o nebunie. Ştiu că aberez şi ştiu că e patetic, dar e seară şi sunt obosită şi tare aş vrea să plâng sau să învăţ, dar nu pot.

Tu ce faci?

(today I'm not gonna kiss you bitches)

Primul meu reportaj

6/09/2009 01:48:00 AM 0 Comments

Ma vad stand langa o gura de metrou, facand un reportaj despre gradina (zoologica) umana. Reportajul ar suna cam asa:

Ieri, langa gura de metrou Izvor doua maimute scapate din incinta gradinii umane Republica au facut ravagii printre oamenii care isi vedeau linistiti de drum. Specialistii spun ca maimutele reprezinta un pericol public, ele sunt extrem de violente si irascibile. S-a incercat o tranchilizare cu neuroni, insa nu a dat rezultate. Celulele maimutelor au refuzat cu incapatanare neuronii pe care nu scria Gutza sau Salam. Cele doua specimene NU sunt pe cale de disparitie din pacate, din contra, se pare ca se inmultesc tot mai mult pe zi ce trece. Acest lucru ingrijoreaza si autoritatile care spun ca daca se vor mai intampla incidente de tipul acestuia, se vor lua masuri serioase si se va mari doza de ignoranta si stat cu mainile in cur. Bineinteles, se vorbeste si de o posibila marire de salarii printre politistii care isi fac treaba atat de bine. Si o ultima noutate a venit chiar acum, iata in tipul emisiei, acum aproximativ 10 secunde, un membru al echipei noastre de stiri a fost atacat de una dintre maimute, aceasta bagandu-si pula verbal intr-un om cu o facultate terminata si un master in curs... Incredibil, Doamnelor si domnilor acestia sunt printre noi (uitandu-ma in jur speriata)

Pentru Arena Umana TV, Lexis. Coca, ai legatura.

(adaug, la alcatuirea reportajului a ajutat si sor'mea)

Kiss ya, bitches! love smileys

The city of Bucharest....

6/08/2009 03:19:00 AM 0 Comments

and it's raining.

And yes, this is a quote from The Power Puff Girls. It was an episode in which the girls were stuck at home because it was pourring like just about now. It's one o'clock in the after noon and it's been raining for hours. Thunders, lightnings, water everywhere and the wish to see you. I'm writting in english, i didn't know i could still do that- working with french makes me forget the english I learnt in 12 years of school :)). I bet you can find many mistakes but i always make mistakes. In general, I mean. I dream of what I shouldn't, I wish things that can't ever happen, I want what I bet I'll never have. It's just me. A person with a woman's heart and I know it sounds rather pathetic and all but I really miss the hope that you once gave me. I miss your face and your smile and your voice. I miss you and it's raining and it hurts like shit. Everything just hurts like shit.

And now something funny... from Britain's got talent, Gareth Oliver.

Kiss ya, bitches! love smileys

07.06.2009

6/06/2009 10:52:00 PM 0 Comments

Duminică dimineaţa, ora 08.52 : 3 users online. Ce drăguţ, v-aţi trezit special pentru mine... să vedeţi ce am mai postat... lovely...

Kiss ya, bitches! love smileys

Vara şi sesiunea

6/03/2009 10:16:00 AM 0 Comments

Sesiunea e pe sfârşite, mai am două examene. Simt că a trecut o veşnicie. Cred că vremea de afară amplifică starea de moleşeală şi senzaţia de timp ce trece greu. Şi ochii mi-i simt grei, cu toate că în ultimele douăj' patru de ore 12 le-am dormit. Parcă nu mai simt nimic cu adevărat şi nu mai reţin nimic, mă simt constant ameţită şi nu simt că mă scald în apele mele. Furtuna de aseară m-a zdruncinat puţin, dar nu suficient. Am crezut că o să fie mai frig azi, m-am îmbrăcat mai gros decât trebuia. Doamne, mereu mi se întâmplă să mă îmbrac nepotrivit pentru temperatura de afară. Ba mi-e frig, ba mi-e cald, niciodată cum trebuie... sau poate vremea e tâmpită, nu eu. Mi-ar plăcea ca în poşetă sa îmi încapă toată garderoba sau cel puţin o pereche de blugi cu craci lungi şi un pulover şi atunci când mi-e frig, hop să le pun pe mine şi gata. Suck on that weather! Mă enervează la culme fazele astea.

Şi am destule motive să urăsc vara. Făcând un top e aşa...

1. urăsc că peste tot e curent şi mă doare capul ÎN FIECARE ZI NENOROCITĂ!
2. nu prea nimeresc cum să mă îmbrac
3. aglomeraţia e mult mai puţin suportabilă când te despart puţine straturi de haine de ceilalţi străini
4. E CALD! Şi nu pot să respir pentru că totul e încins, asfaltu', clădirile... şi pulărăii ăştia de primari taie copacii care poa' să îţi ofere un mic răgaz în care să îţi tragi sufletu' şi care să te mai acopere de razele astea de soare. Of, unde o să ajungem oare cu tipul ăsta de gândire...
5. e naşpa să te simţi transpirat mereu.

Cam astea ar fi pe scurt. În fine, asta e.

Ultimul examen a fost un haos total şi m-am simţit aproape jignită de profesoara care ne-a informat despre cum vor decurge lucrurile. Adică sincer, într-un amfiteatru de o sută şi ceva de studenţi nu cred că era 1 care să nu ştie că tre' să îşi scrie numele pe lucrare. Ne spui să nu uităm, nu că trebuie trecut. Dă-o dracu' de treabă că nu suntem retardaţi. Unii profesori chiar nu ştiu cum să se exprime şi culmea, atrag altora atenţia. Adică să fim serioşi, nici tu, nici eu, nici nimeni nu e perfect şi a uita e omeneşte. Mie nu mi s-a întâmplat în atâţia ani de şcoală să uit să îmi trec numele pe o lucrare, dar nici nu mi s-a întâmplat să mă simt în acest hal de desconsiderată (scuzaţi cacofonia). Dintre toţi profesorii pe care i-am întâlnit, tipa asta a reuşit să mă scoată cel mai mult din sărite pentru modul în care tratează unii studenţi. Îţi scoate ochii pentru un typo evident (într-o lucrare scrisă la calculator) cu toate că DA există şi în cursul scris de ea greşeli de exprimare şi de ortografie, dar alea subit nu mai contează. Examenul-un haos total, total dezorganizat. Îţi spune că dacă termini n-ai voie să te ridici de pe scaun până nu termină toţi, dar nu îţi spune în cât timp tre' să termini. Mda... Şi cam atât despre asta. Restul e tăcere. Am obosit şi vreau vacanţă.

Kiss ya, bitches! love smileys

Stop cadru!

6/01/2009 06:48:00 AM 2 Comments

E luni şi tocmai m-am trezit. E ora 16.52. N-am fost la serviciu azi, dar am avut examen mai devreme. Cel mai naşpa de până acum. Mă rog să îl iau, chiar NU am nevoie de restanţe. Puteţi să le daţi altcuiva, nu ţin morţiş să vin în toamnă.

La ZBB n-am fost. Am înţeles de la Buddha că a fost o mare mare porcărie. În schimb, am mers cu Deea prin Lucky treişpe unde am băut Coffee Bailey's de care m-am şi îndrăgostit. Cafeneaua era goală, perfectă pentru o şuetă saaaau... şi pentru altceva... Mă rog *evil grin*... Am tras un frig când am ieşit de nu mai puteam. Am avut proasta inspiraţie să îmi pun pantaloni trei sferturi şi mi-a fost chiar frig! Am îngheţat şi în drum spre casă a început să şi plouă torenţial. Peeeerfect.. am ajuns plouată ca un căţeluş, dar a fost plăcut să simt picăturile de ploaie cum fac abstracţie de existenţa mea.

Ieri mi-am luat o bicicletă medicinală magnetică. Biutiful, e chiar drăguţă şi e plăcut să dai la pedale pe ea. Nici măcar nu ocupă mult loc cum mi-am imaginat. Hehehe. Nu m-am apucat de cure de slabit sau ceva, doar pentru puţină mişcare că muşchii mei sunt cam blegi. Mâine înapoi la lucru şi poimâine iar examen. Yey! Abia aştept să scaaaaaaaaaaaaaaaaap...


Kiss ya, bitches! love smileys