Lamentarea

6/06/2010 11:38:00 AM

Dupa ce se termina anumite perioade importante, oamenii nu raman. Oamenii merg mai departe cu vietile lor. Prieteniile se destrama, fiecare dand importanta doar propriului drum.

La momentul actual cred ca este un pas firesc. Acum ceva vreme as fi dat cu pumnul in masa, spunand ca e inacceptabil, dar am fost sincera cu mine insami si mi-am dat seama ca nu numai ceilalti s-au schimbat. Si eu m-am schimbat. Toti ne schimbam pe parcurs si e unul dintre lucrurile un pic triste pe care viata ti le ofera. Plafonarea. Trebuie sa invatam ceva si din ea. Poate invatam sa nu ne mai atasam niciodata de nimeni intr-atat incat sa ne fie dor cand ne despartim, poate invatam sa ii apreciem pe cei care au ramas alaturi sau poate doar ignoram, varianta preferata de majoritate pentru simplitatea pe care o ofera.

Fara nicio legatura cu tot ce am zis pana acum, eu incerc sa invat sa iubesc ce mi se ofera, dar vedeti... nici asta nu e bine. Poti ajunge sa iubesti ce nu trebuie iubit, fara sa fii iubit inapoi. As vrea sa pot stii macar o parte din adevar. Macar o parte din ce simti. Spune-mi cu prima ocazie.



2 commentsuri:

Mada said...

Foarte tare postul asta! Ce sa zic?! Nu intotdeauna iubesti pe cine trebuie, dar macar incerci si ramai cu experienta. Chiar daca sentimentele nu sunt identice, se intampla destul de rar - dar totusi se intampla - sa stii ca a meritat sa iubesti persoana respectiva, indiferent de parerea lui.

Cred ca deja bat campii, dar prinzi tu ideea!

Lexis said...

mie nu mi s-a intamplat, dar ma bucur ca au existat cazuri.