Buna! Ce faci? (review)

5/24/2011 10:44:00 AM

- Esti acolo? - Da.

Nu mai stiu cand sau daca am scris faptul ca "ce faci?" mi se parea la un moment dat o intrebare foarte stupida. Cu timpul, am ignorat faptul ca exista un milion de raspunsuri existente la aceasta intrebare si am acceptat faptul ca toata lumea incepe asa conversatiile. In mod ironic, azi am vizionat filmul "Buna! Ce faci?" regizat de Alexandru Maftei.

Nici nu stiu cum sa incep recenzia asta... Sa vedem... e vorba despre un pusti... de 17-18 ani in permanenta in calduri. E vorba despre parintii lui care desopera internetul si chatul si fara sa stie unul de altul incep sa vorbeasca unul cu celalalt. Pustiu isi inregistreaza viata pe o caseta, un fel de jurnal audio si viseaza sa ajunga actor de filme porno in prima faza... apoi ne dam seama ca are multe frustrari etc.

Acum... vreau sa fac urmatoarele observatii de bine:

1. este filmat foarte bine, desi partea audio lasa de dorit din nou.
2. actorii joaca decent, bine... Preferata mea e Ana Popescu, in rolul lui Toni.
3. sfarsitul nu mi s-a parut a fi previzibil
4. cadrele au cu siguranta o nota de originalitate, sunt sigura ca cei de la McCann Erickson au venit cu cateva dintre idei. Am recunoscut imediat creativitatea de "publicitar" in productie (apoi cand am vazut sponsorii m-am lamurit)
5. este amuzant, am ras la unele faze... deci nu a lipsit umorul, dar nici drama.
6. Si drama nu a fost la un nivel din ala de nu-mi-ajung-servetelele-de-cat-am-plans
7. muzica a fost (IN SFARSIT) bine aleasa! Nu au mai existat melodii cu fanfara pe cadre ce contin sex (ma refer la discordanta care poate fi intalnita la unele filme romanesti si nu numai, mai vechi in general)

Si-acum punctele slabe:

1. Sa ma trazneasca Hefaistos daca stiu ce se intampla cu partea audio la ORICE film romanesc.... pare ca inregistreaza partea audio separat si o sincronizeaza (mai mult sau mai putin) cu cea video. Intrebarea mea e DE CE?? Exista camere de filmat profesioniste cu sunet, cu microfon... cu p...ainea ma'sii...
2. (un pic de spoiler, nu cititi daca nu vreti sa aflati) Ma enerveaza rau cliseul cu pustiu' faimos care se indragosteste de tocilara. Fratilor.... lucrul asta nu se intampla NICIODATA, cat cacat puteti sa mancati?
3. Mi s-a parut aiurea si chestia cu micul jurnal audio, pentru ca in primul rand nu prea sunt pusti sa faca asta (prefera jurnalul scris) si in al doilea rand limbajul pustiului mi-a sunat putin fals, nu stiu de ce.

Fireste, ce am scris sus sunt impresiile mele. Puteti sa nu fiti de acord. Nu e un film pentru copii, nu este potrivit pentru a fi urmarit in familie. Contine scene de sex, dar as putea zice ca nu sunt neaparat un minus intrucat ajuta la construirea imaginii unei vieti de pustan emochidan in calduri. In distributie ii intalnim pe: Dana Voicu (Gabriela), Ionel Mihailescu (Gabriel) si Paul Diaconescu (Vladimir, N.B. cine mama naibii isi striga copilul Vladimir? era mai verosimil daca il strigau simplu Vlad).

Concluzie:
Judecand si dupa numarul de puncte pro si contra de mai sus cred ca va dati seama ce o sa spun. Nimic altceva decat ca este un film romanesc reusit, care merita cel putin o vizionare. Voi, cei care l-ati vazut deja, ce parere aveti? :)

3 commentsuri:

Pavel said...

Puştiul nu e fals. Dana Voicu de a jucat în film a fost invitată speciala la Iaşi la vizionarea acestui film, şi a fost întrebată de puşti. Aşa-i şi în viaţă, foarte deschis la vorbă, un pic cam tupeist şi cu gura cam mare. :D

Ţi-aş mai recomanda "Nunta mută" şi "Medalia de onoare". Două filme româneşti bune.

Lexis said...

Aha. Multumesc de recomandari si de comentariu, cu siguranta o sa ma uit si la Nunta muta (mai ales ca e un proiect de-al domnului Malaele pe care il admir si respect) si la Medalia de onoare daca o sa am ocazia. :)

luluts said...

Mie mi-a plăcut. A fost primul film românesc lipsit de praful comunist pe care l-am văzut. Nicio molimă comunistă, thank God.

În schimb, sunt de acord cu tine. În plus, mi s-a părut cam tras de păr monologul puștiului, cam enervant personajul lui, cam siropoasă povestea, cam imposibilă și neverosimilă pentru viața de zi cu zi. Dar nu cred că ne uităm la filme pentru realitatea din ele, ci pentru ceea ce ne-ar plăcea să fie realitatea de fapt, așa că nu m-a deranjat firul narativ mai deloc.