M-am hotarat azi ca de fiecare data cand resimt defectele si rautatile altora sa le scriu. Asadar, mi-am luat un pix si o hartiuta si am notat "Urasc lumea ce ma inconjoara", apoi dedesubt am notat cateva subcapitole pe care le voi trata. Sunt multe, de ce nu ma mir? Cert e ca de azi de fiecare data cand o sa le resimt, o sa le pun in cuvinte. Sper sa iasa ceva bun din atata rau. :)
Va salut.
Tot raul spre bine
Codul morse: peripetii din lumea mea
Pruteanu a suferit un infarct
Am aflat de pe hotnews o stire de ultima ora. A murit George Pruteanu. Sincer, modul in care s-a stins imi da de gandit. Totul parca e prea imprevizibil, ar trebui sa stim ca trebuie sa facem lucrurile bine din prima, nu stim daca o sa mai apucam sa incercam a doua oara. Acum dai interviu, peste 2 minute faci infarct. Pacat.
Dumnezeu sa il ierte!
I-am multumit Andreei Raicu ca a purtat sutien
Ieri, cand am intrat (din greseala) pe blogul Andreei Raicu, am dat de ultima ei postare in care este foarte ironica. Ea da dovada de multa generozitate cand ne impartaseste gandurile ei, astfel si eu i-am impartasit gandurile mele. I-am multumit ca a purtat sutien la ultimele editii megastar, desi eram sigura ca nu va aproba comentariul. Ma bucur ca m-am inselat.
Este nostim cum ajungem sa multumim unora pentru faptul ca nu mai sunt nesimtiti. Interesant.
Codul morse: sub semnul intrebarii
Filmele saptamanii
Ma tot tin sa va spun ca am vazut Sweeney Todd cu Johnny ma' boy. Am gresit la o chestie, acum cateva luni am vazut versiunea mai veche a filmului si stiam deja ce se intampla si care e povestea. La mine toate filmele trebuie sa fie o surpriza, daca nu, isi pierd farmecul. Serios, nu imi place sa stiu subiectul inainte sa ma uit. Poate doar daca e o ecranizare dupa o cartea pe care am citit-o da' asa... Anyway, ideea e ca mi s-a parut o porcarie toatala. Versiunea mai veche a fost cu mult mai interesanta. La un moment dat nu stiam daca vizionez Sweeney Todd sau Harry Potter 5.
Bineinteles ca l-am vazut in doua runde ca n-am putut sa rezist 2 ore sa il vad deodata. Singurele lucruri care mi-au placut foarte mult au fost :
1. parul lui ma' brotha' S.T.
2. vocea lui J. Depp si melodiile in general.
In rest, machiajul si scenele de crima extrem de exagerate duceau chiar la penibil. M-am uitat pana la sfarsit numai pentru actori si muzica, in rest... beah.
Din cauza faptului ca am fost foarte foarte racita, m-am uitat si la 27 dresses. A fost dragutel, mai usor asa, ca pentru o persoana racita care nu isi poate mobiliza creierul sa gandeasca prea mult. In rest a inceput sa ma enerveze mult American Idol, pentru ca iesit Amanda Overmyer :( -era una dintre favoritele mele, iar Carly Smithson a fost printre ultimii 3. P-p-pisses me off, desi hai sa zic ca Amanda nu mai venise cu nimic nou si poate ar fi meritat daca s-ar fi batut cu una mai buna decat ea, dar asaaaaa.... Kristy merita sa iasa, nu ea :(. Iar Carly, dupa cum a zis si Randy, e una dintre cele mai bune de acolo.
Codul morse: articol
Facultatile din Bucuresti (partea a doua)
Stiu, stiu. Am promis ca o sa mai povestesc si despre restul facultatilor pe care le-am vizitat si desi ma simt rau fizic, o sa fac acest efort.
Eu vreau... de fapt, voiam... inca nu stiu daca mai vreau, sa dau la Jurnalism. Da? Multi stiu asta. Ieri am fost sa vad cum e facultatea, sa vad poate se tin si aici cursuri deschise. Am ajuns in fata cladirii de cate-etaje-o-avea. Cam pustiu la prima vedere, dar in curtea facultatii mai erau ceva studenti. Era destul de frumos afara, dupa cum ati vazut ca a fost si mi se parea un inceput bun... Am intrat inautru si am fost intampinate de un maaaaaare gol... adica pur si simplu un gol (nu stiu cum sa il numesc) de unde plecau vreo 4-5 randuri de scari. Era intunecat si foarte rece, ca atmosfera. Dupa ce am vanat vreo doi oameni care puneau afise pe niste stalpi, i-am intrebat la ce etaj se afla Jurnalismul. [ acolo e o cladire maaaaareeee... a Politehnicii. Ii zice Leu, ca e un leu mare acolo... statuie, nu altsheva... ashiea]
Ne-au spus ca la 6 si ca sa o luam cu liftul. Eu cam am oroare de lift ce-i drept, dar am inceput sa ma obisnuiesc cu el. Am urcat mai multi, pentru ca acolo se vaneaza lifturile... o sa va explic putin mai incolo ce am vrut sa spun cu asta. Si toata lumea a apasat pe cate un butonel din panoul cu 123456789101111230923209843985. Mi-am dat seama ca ceva lipseste si dupa ce s-a oprit la 5, i-am spus Anei ca "Cre' ca tre' sa dam si noi cu bata intr-un numar de-acolo, poate castigam la loterie"....
Ramasesem eu, Andreea, Ana si inca o blonda care vorbea mai devreme in Gol (-ul de care ziceam mai sus, de la intrare) la telefon si se dadea mare... doamna. M-am asezat in fata panoului si am zis "UUuuhhhh... da' 5 unde o fi?" (fireste era o gluma... mai de prost gust, mai infantila, mai cum o fi fost) La care blonda, plina de bashini, apasa pe 5 inaintea mea si zice "E intre 3 si 7". Ma uit la ea si ii zic "Sti... am" Gagica mi-a replicat din nou, plina de bashini, "Da' daca ti-e frica sa mergi cu liftul de ce n-ai luat-o pe scari" Fara sa isi dea seama ca era vorba totusi de 6 etaje!... In fine. Trecand de asta. S-a oprit liftul la 6 si am coborat....
Si am dat de alt Gol... Nimeni imprejur, cred ca puteai sa si strigi ca sa auzi ecoul. Cu toate astea la 10 secunde apare femeia de serviciu. Intrebam pe unde e secretariatul si ne zice "La capatul holului" aratand spre un coridor... sinistru si morbid. Am vazut instantaneu cadrul dintr-un film horror prost ("Hostel" daca imi aduc eu bine aminte, cel mai idiot horror movie cu care mi-am pierdut vreodata timpul) in care personajul principal ajunge intr-un spital de nebuni in care se macelareau oameni. Trebuie sa recunosc ca am ezitat sa fac primul pas, dar... mi-am facut curaj si... m-am dus.
De o parte si de alta a coridorului erau multe usi. Multe... multe usi. Pe fiecare erau lipite foi trase la imprimanta cu tot felul de nume pompoase gen "Laborator radio", nu stiu daca am retinut bine insa. In orice caz, am ajuns la capat unde am dat de 2 studenti care asteptau intr-un alt mare... Gol. Oh well... am intrat in vorba cu ei, dar nu o sa va spun ce mi-au zis. - secretariatul era inchis asa ca nu am apucat sa stam la niciun curs din pacate-
Am vazut ca taxa pentru a da examenul de admitere este de 200 de ron. Ceea ce mi-a distrus complet toate perspectivele. Sper sa nu fie la toate asa. Nu inteleg ce intra in aia 200 de ron pentru o amarata de foaie si cateva mazgaleli cu rosu pe ea.
Cu un etaj mai jos era Psihologia. Acolo era mai multa lume si mai prietenoasa. Cel putin asa mi s-a parut. Holul era la fel, dar parca mai luminos si mai ok. Am coborat, am iesit din facultate si vreau sa spun ca m-am simtit atat de pierduta incat aproape ca ma apucase plansul.
Inainte sa mergem la Leu, am mers la Academia de Teatru si Film I.L. Caragiale. Acolo cladirea era foarte... fancy. Oamenii.. toti maturi, toti distanti. Nu mi s-a parut ca am vazut vreun zambet pe acolo. Am intrat la secretariatul de la etajul 1. Am fost tratata cu curu'. Mi-am bagat picioarele si m-am dus la 2. A fost mult mai amabila tipa de la 2. Ce-o fi asa greu sa vorbesti normal cu un om?
In orice caz, astea sunt parerile mele. Nu am asistat la nici un curs de aceasta data, iar observatiile mele sunt subiective. Adevarul e ca nu stiu cum sunt oamenii de acolo intr-adevar, insa din ce am auzit am ajuns la unele concluzii.
M-am simtit extrem de descurajata si am ajuns sa ma intreb... oare nu mi-au ajuns 12 ani pe bancile scolii? Oare n-ar fi vremea sa NU mai suport materii care nu imi plac, doar de dragul de a "face o facultate"? Sincer, admir oamenii care merg la cursurile alea de engleza sau germana, care pur si simplu mai au puterea sa stea pe bancile unei facultati, care pur si simplu nu au altceva mai bun de facut decat sa piarda vremea... Sincer nu stiu ce sa fac. Poate candva, cel mai probabil, o sa ma uit la ce am scris acum si o sa zic "Doamne, ce prostanaca eram" dar acum, chiar... nu stiu incotro ma indrept si nimeni nu cred ca poate sa ma ajute.
Codul morse: peripetii din lumea mea, sub semnul intrebarii
Facultatile din Bucuresti
In urma deciziei de a imi cladi pana la urma un viitor, am umblat prin facultatile din Bucuresti. De obicei planuiesc ce voi face. Sau mint? Da, ok. Am totul planuit. Mi-e rusine sa spun ca totul s-a dat peste cap astazi. Nu vreau sa dramatizez, dar am fost profund dezamagita dupa cum urmeaza.
Am fost la diferite filiale ale Universitatii Bucuresti. Am inceput cu Limbile straine ieri. Cu un an in urma am asistat la un curs de limba chineza cu un profesor exceptional. Mi-a placut foarte mult, desi sala era micuta (cabinet) cursul m-a facut sa uit de cladirea in care ma aflu sau de conditii. Anul asta am inceput cu un curs de germana intr-un amfiteatru. Sa definim notiunea de amfiteatru:
- Banci cum aveam in clasa a 1a. Cu 3 pe rand, ce-i drept. Masutele erau cat o palma, iar scaunele pliate de bancile din spate. Ati prins ideea, nu?
- Peretii crapati.
- Te uitai pe fereastra, vedeai numai zidul cladirii vecine.
Profesoara a fost ok la germana. Elevii... total plictisiti, total lipsiti de orice strop de viata. Majoritatea scriau, unii dormeau, altii ascultau muzica. Eh, stiu ca o sa spuneti: de-aia e facultate!...
Da, de-aia e facultate sa faci ceva ce iti place. Acum nu mai decide un calculator pentru tine. In fine. Urmatorul curs - engleza.
S-a tinut tot intr-un amfiteatru. Era mai ok asta, ca loc. Avea pe acolo un proiector, niste boxe... ma rog, detalii inutile. La curs:
- toata lumea avea exercitiile xeroxate.
- majoritatea lucra separat de profa si elevii care mai raspundeau.
- unii faceau in paralel cu alte materii.
- unii faceau cu totul altceva.
- profesoara total lipsita de chef. studentii total lipsiti de chef.
- cand se raspundea se vorbea foarte incet, atat incat oricum nu ajungea sunetul la toata lumea si chiar daca te-ai fi chinuit sa intelegi ceva, nu reuseai.
- nivelul elevilor de pregatire lasa de dorit. Nu fac pe desteapta, dar unele chestii... man....
- cand se termina un exercitiu si trebuia sa se aleaga alta persoana pentru a raspunde, toti lasau capu' jos si ignorau privirile insistente alea profesoarei. Profesoara nu le stia numele (normal, la atatia elevi) si oricum nu putea sa ii strige "heeey, fata in rosu... hey, tipa in dungi! Dada, tu... vrei sa raspunzi?" pentru a-i pune sa raspunda.
- din 40, 37 erau studente.
Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Ce am vazut ieri m-a intristat cumplit pentru ca nu imi imaginam ca intr-una din cele mai "bune" facultati de stat sa fie asa. Este o lipsa de interes incredibila din partea... Ministerului. Cum sa lasi frate aceleasi banci de douaj' de ani? Ce, daca e de stat tre' sa... pffff... nici nu mai zic, simt cum mi se urca sangele la cap.
Sa imi aduca cineva aminte de ce Universitatea Bucuresti este pe locul 3 in Romania?
- as scrie din seara asta si despre urmatoarele facultati pe care le-am vizitat insa pastrez pentru maine. Ideea de baza e ca nici nu stiu daca mai vreau sa ma mai duc la vreo facultate... si nu cred ca vreau sa ma dezlipesc de liceul asta... nu inca :( .-
Codul morse: peripetii din lumea mea, sub semnul intrebarii
ConQUIZtador si intrebarile sale
Si mi-a mai picat mie o intrebare.. : cui apartine emblema I'm lovin it? Cealalt a raspuns Metro si a mai si stat sa se gandeasca. Da, probabil nu era atent ( *rolling on the fucking floor laughing* ) Nu joc des chestia asta, doar asa din cand in cand ca sa ma mai distrez cu intrebarile astea penibile.
Codul morse: sub semnul intrebarii
Stewie
In urma postarii lui Smoking Cool Cat, uite ce a iesit.... Vi-l prezint pe Stewie al meu, putin mai deşuchiat da' n-are nimic. Asa-i sta bine omului, sa aiba ceva special ... ce puii mei :))
Codul morse: peripetii din lumea mea
Megastar 2
Vreau sa scriu cateva cuvinte si despre Megastar si sa punctez cateva chestii esentiale. De ce nu imi place aceasta... emisiune. Sa vedem cu ce sa incep, pentru ca sunt atatea de zis incat ma pierd.
Nimic de bine, stati linistiti.
Andreea Raicu, prezentatoarea emisiunii, este cu adevarat o nesimtita. Eu apreciez faptul ca este in stare sa duca o emisiune pe spate. Mai cu suisuri mai cu cu o balba... In fine. Ce ma deranjeaza extrem de mult este ca NU POARTA SUTIEN! Pentru deliciul barbatilor. Mi se pare absolut de prost gust, mi se pare de bun simt sa nu apari asa in fata unei tari intregi. E ca si cand ti-ar prezenta emisiunea Mazilu in colanti cu 3 numere mai mici. Ce Dumnezeu, fratilor....
Concurentii sunt absolut pierduti. Eu nu stiu ce cauta astia pe scena. In afara de Oana care e singura ok + si inca vreo 2, toti sunt absolut pe dinafara. Imi zic parerea de telespectator. Probabil ca nici sonorizarea nu ii ajuta. Nu stiu ce faceti, dar calitatea sunetului este jalnica.
O compatimesc pe Crina Mardare. Sincer. Nu stiu cum reuseste sa se descurce cu atatia intr-o saptamana. Cred ca o platesc foarte bine. In orice caz, nici macar nu se pot compara cu Megastar 1. Aia au fost parfum.
Juriul n-ar trebui sa fie asa abatut si nervos pentru ca pana la urma, ei i-au ales. Pe baza unor criterii... pe care numai ei le stiu. Eu nu le pun la indoiala calitatile, insa nu mi se pare ca au luat cele mai bune decizii.
Sincer, nici nu stiu de ce ma mai uit la chestia asta. Pai nenica, luati colo'sa o bucata de American Idol AUDITII! si sa vedeti acolo voci.... si sunt la editia a 7a, nu a 2a.
Pe langa faptul ca totul a fost cum a fost... au dat-o si pe surprize-surprize. Au adus-o pe mama lu' X din Spania, pe mama lu' ala din Italia si ceee sa mai faceeeem Liliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!! Si gagicile care stiu despre ce vorbesc o sa gandeasca si o sa zica "Hai mah ca a fost super cuuuuuuuute".... 'ai nene ma lasi... ma uitam pe tvr daca voiam lacrimi si emotii. Si daca nu iti place Andreea Marin intotdeauna exista Tanar si nelinistit.
Codul morse: din seria what the F
Alba-neagra
Pana la urma "Restul e tacere" o sa sune in boxele de acasa nu in cele de la cinema. Of, banii astia iti mananca viata uneori. In toate partile ai nevoie de ei. M-am si saturat. In stanga bani, in dreapta bani... mai am putin si ii dau si lui Dumnezeu bani sa imi asculte rugaciunile. Cacat...
Am citit mai demult niste fragmente din "Jurnalul lui Adam si al Evei" de Mark Twain si vi-l recomand cu drag. E chiar misto, uite cand o sa termin cu toate examenele o sa caut cartea.
Am vrut pe 2 martie sa ma duc la schimb de carti da' m-am luat cu altele si n-am mai ajuns. Pacat, chiar vreau macar o data sa vad si eu cum e atmosfera pe acolo.
In schimb Marti am fost la un cenaclu. Au participat colegi din alte licee. Fiecare a citit ce a adus. Unii au fost foarte buni. Mi-a facut o deosebita placere sa ascult textele lor. Insa, cum era si normal, au fost si incepatori. Am comentat la ei si mi-am spus parerea. Le-am sugerat sa mai citeasca. Sa mai lucreze textul. Si pentru asta normal ca mi s-a sarit in cap formandu-se un mic conflict. Acum, cel mai mult m-a enervat:
1. faptul ca atunci cand lor nu le-a convenit ce am spus eu, au inceput sa compare textul ei cu al meu. Si nu mi se pare normal. Pentru ca avusesera ocazia sa spuna ce nu le-a placut si nu au facut-o. Asa ca din moment ce vorbeam despre un text, nu prea poti sa intorci discutia la altul. In orice caz, mi-am adus cu mult aminte de mine cand eram mai tanara si mi-am dat seama ca acum n-ar mai fi acelasi lucru. Uite, ca in timp, inveti sa accepti si parerile celorlalti. Probabil ca atunci si eu as fi facut acelasi lucru. M-as fi infuriat, as fi dat cu jucariile de pamant... Dar acum as asculta si as baga de seama. Pentru ca ala care se gaseste sa vorbeasca poate stie mai multe decat mine si poate parerea lui o sa ma ajute.
2. cel care era invitatul serii era cam.... optimist. In sensul ca nu puncta decat lucrurile bune ale textelor. Dar daca facem asa, ce se mai alege de noi? Ca oricum, suntem amatori si mai e mult de mers pana ajungem sa publicam un volum sau sa fim recunoscuti... Sa fim scriitori. As indrazni sa spun ca acele critici nu erau deloc constructive. In orice caz, sunt foarte curioasa in ceea ce-l priveste pe urmatorul invitat. Cred ca o sa fie foarte interesant.
Pacat ca cenaclul asta se tine seara. Si eu oricum nu am cu cine ajunge acasa... Doamne, si centru' asta e imbibat cu drogati si tot felul de tipi dubiosi (seara). Pe bune, cand am ajuns pe Pantelimon era pustiu incat puteai dansa pe sosea.... Si in masina lumea dormea, toti obositi de la serviciu. Nu se lua nimeni de tine, fiecare isi vedea de treaba lui. Eh, si acuma... sa vedem pe cine corup sa vina cu mine. Singura nu ma mai duc. Si daca nu gasesc pe nimeni.... vad eu.
Codul morse: peripetii din lumea mea
Program cinema
Luna asta se pare ca avem cateva filme interesante ce se vor lansa pe marile ecrane (in Romania). Mi-ar placea mult sa ajung sa le vad. Macar pe cel romanesc al lui Nae Caranfil... Am pus trailere ca sa nu plictisesc cu vorba.
1. The Water Horse: Legend of the Deep
2. Restul e tacere (filmul lui Nae Caranfil)
Codul morse: articol
Oglinda-oglinjoara
Nu mai am spatiu pe hard. Aici n-am mai scris demult si ochii imi lacrimeaza de durere. Sunt extrem de nervoasa. Nu o sa spun de ce. De fapt voi vreti sa cititi picanterii. Dar pe astea le gasim oriunde. Luati un ziar, cititi acolo. Eu nu spun de ce sunt suparata.
La atestat n-am mai lucrat aproape nimic. Proiectul multimedia atasat de el nici macar nu e inceput. Nu stiu cand o sa le fac. Simt ca ma scurg de oboseala. De 15 ore mintea mea alearga in mod continuu, nici macar nu pot sa dorm din cauza asta.
Am un eseu de facut pentru un concurs. Nu stiu cand o sa il fac. Simt ca ma scurg de oboseala.
Am o mie de exercitii pe care vreau sa le fac, dar nu stiu cand.
Am niste idei si pentru o povestire. Am cam uitat ca pot sa scriu si ca uneori iese ceva din asta. Am uitat de mine de fapt. Sunt impartita in o mie de locuri, intre o mie de locuri.
De ce faceti voi treaba asta cu "eu muncesc mai mult decat tine?" Pe mine chiar ma deranjeaza. Si chiar mai devreme eram atat de nervoasa incat tremuram. Si nici macar nu exagerez, cum fac de obicei. Nu stiu cand sa mai exagerez. Simt ca ma scurg de oboseala. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, corpul nu mi-l simt obosit. Doar ochii nu ma tin. Mi-ar placea sa existe niste picaturi care sa ii faca sa stea deschisi.
Stiu ca n-am mai scris demult pe aici. Dupa cum vedeti, nu am timp nici sa scriu in alte parti. Am fost la un cenaclu martzea asta. Si a fost foarte distractiv. Foarte interesant pentru mine. Pentru ca eu n-am tacut. Si daca am cascat la ceva care s-a citit, am argumentat gestul meu si l-am aparat cu frenezie. Si voiam sa va spun mai multe despre asta, dar poate alta data. Acum nu ma simt in stare. Si stiu ca unii inteleg... si altii nu inteleg. Cum nici eu n-am inteles la vremea mea.... dar hai sa incheiem.
Codul morse: peripetii din lumea mea
Despre tot ce e pe invers
Voiam mai demult sa scriu despre subiectul asta, dar uite ca am tot uitat, am tot uitat si a trecut timpul si pe blog n-a mai intrat lumea si si si si....
Asadar, unul dintre cele si cele mai controversate subiecte este acela legat de homosexualitate si lesbianism. In primul rand vreau sa spun din start ca inteleg o parte si nu o inteleg pe cealalta. Cred ca baietii o sa fie de acord cu mine, desi sper sa nu fie ofensati de argument. Zic asa, inteleg femeile sa se placa intre ele, dar nu inteleg cum barbatii se pot placea intre ei. E simplu, femeile sunt frumoase, da? Cum sa nu iubesti o femeie? chiar daca la randul tau esti una dintre ele. Dar barbatii? Cu ei ce se intampla? Ca-s urati toti (vorbesc dintr-un punct de vedere obiectiv pentru ca, din pacate, sunt straight)
In al doilea rand (aici intram in argumentare) existe multe pareri pro si contra, da? Eu nu sunt nici pro nici contra. De fapt, sincera sa fiu, in ciuda a ce voi scrie, nici nu stiu cum m-as comporta pe strada daca as vedea un cuplu de gagici sarutandu-se sau un cuplu de tipi tinandu-se de mana. Probabil prosteste pentru ca n-as fi obisnuita, dar pun pariu ca daca societatea i-ar accepta si ar fi un lucru pe care il vezi frecvent nici noi n-am mai reactiona de genul "Woooowww...." "Yewwwwww" "Yuuuuuck" "What the FUCK!" "OMG!" si etc...
"Anomalia" (cum o numesc multi dintre noi) asta nu e o boala. Asta pentru cei care nu stiau. Asta este doar firea lor de a fi. Asa sunt nascuti, cu aceasta tendinta sexuala. Poate pentru ei, cei care sunt heterosexuali sunt anormali. Nu inteleg de ce e ok sa vezi o tipa cu un tip ca se sarut pe strada, dar o tipa si o alta tipa, nu. Nu inteleg de ce societatea astea bate pasul pe loc si nu vrea deloc sa accepte oamenii asa cum sunt. Nu pricep de ce exista atata discriminare si nimeni nu face nimic impotriva ei.
Nu zic ca tre' sa ii luam in brate cand ii vedem sau sa le facem altar, dar daca va puneti in locul lor cred intelegeti ce spun.
Codul morse: chestii