Sunt ceea ce gândesc

... in care va urez Craciun fericit! Multa sanatate, multe bucurii si liniste sufleteasca! E timpul sa va indopati, sa beti, sa dormiti si sa va uitati la filme sau seriale sau sa ascultati muzica.... sa faceti ce vreeeeti vooooooooi....

Si daca va uitati la filme, nu uitati in dreapta exista eticheta "recenzii" care va poate ajuta sa alegeti unul sau lasati un comentariu si va recomand eu daca vad la timp :D

Am făcute nişte poze la împodobirea bradului, din aproape 50, astea sunt singurele care au ieşit acceptabile/publicabile. Nu ştiu ce naibii a avut aparatul meu, dar s-a decis ca toate să mi le blureze aproape pe toate, deşi l-am setat atât încât să nu se întâmple lucrul ăsta. Cu astea l-am păcălit eu cumva. Sper să vă placă şi vouă ce a ieşit.

Mereu verde





Eclipsă de glob



Ţurţurele spiralat





LOUIS ARMSTRONG - What A Wonderful World

M-am săturat de statusurile cu "ninge" şi de mincinoşii care spun că ninge în Bucureşti! Nu ninge, măi copii... nu mă mai amăgiţi şi pe mine şi întreaga populaţiune din acest oraş...

Azi din nou s-a întrerupt curentul! Dar am fost norocoşi pentru că a ţinut doar o jumătate de oră. Cu toate astea, eu tot m-am culcat şi m-am trezit după vreo două ore... Mă simt aşa stupid şi bine în acelaşi timp... Peste mai puţin de o lună intru în sesiune şi nu am învăţat absolut nimic. Mintea îmi stă la cu totul ALTCEVA! Un altceva de care nu mai scap. De fapt, altceva-uri... Serviciu, colegi, liceu, ratb, veveriţe în copaci, Marius Ţeicu, Moş Crăciun... lucruri care nu au niciun sens, dar care se află în capul meu din nuştiucemotive. Ajutor.

Am descoperit în seara aceasta minunată, valul Twitter. Am înţeles şi eu cum stă treaba şi dacă vreţi (deşi ştiu că nu vreţi) mă puteţi urmări anul ăsta, aici.

M-am uitat la un film destul de.. hmm... previzibil, în seara asta... Se numeşte The Duchess şi e cu nesuferita aia de Keira Knightley. Nu aveam nimic cu tipa asta până de curând când am tras cu ochiul la The Edge of Love şi am avut revelaţia asta... ca nu prea îmi place de ea. E tare enervantă în... modul ei caracteristic. The Duchess se asemănă foarte mult cu The Other Boleyn Girl şi chiar nu îmi aduce mai nimic nou. Aceeaşi poveste: el mare patron, ea mică, se căsătoresc, el o înşală-e ditamai gigoloiul, ea toarna plozi da' niciunul nu e băiat, fac crize amândoi (ea că e înşelată, el că nu are baiat cu coaie) şi gata, the end. M-am uitat şi la un episod din Chip&Dale, din păcate nu am mai avut răbdarea să mă uit şi la al doilea...

Cam asta a fost a doua mea zi de Crăciun... E totul cât-de-cât OK... În momentul ăsta sunt singură, cu fi-mea în cameră şi vorbesc cu o prietenă pe mess întrebându-ne la ce oră să plecăm din Bucureşti spre Buşteni pentru a petrece Revelionul în gară, cu boschetarii. Eu zic că planul ăsta încă merge... E valabil... Şi boschetarii sunt fideli, nu mi-e frică că nu îi găsim acolo.

Hai, pe data viitoare...

Nu m-am enervat că s-a întrerupt curentul aseară (24 decembrie 2008) pentru că mă aşteptam. Pentru că la noi nu există Crăciun în care să avem curent (de trei ani încoace, cu excepţia anului trecut) Faza e că a ţinut mai mult decât mă aşteptam. Fără exagerare, pe ceas, 24 de ore. De la ora 21-24 decembrie la ora 21-25 decembrie. Şi nu m-am enervat pentru că pe 24 m-am pregătit minuţios. Mi-am pus filme pe mp4, mi-am băgat la încărcat telefonul, am făcut bradul, am făcut duş, am împărţit cadouri etc. În mod normal ţinea mai puţin pana de curent. Cel puţin dimineaţa aveam, dar anul ăsta a fost special. Nici acum nu ştiu cât o să ţină. Să sperăm că nu se va mai întrerupe, văd că le-a luat ceva să se prindă că trebuie să stingă becurile de pe stradă pentru a face economie. Foarte inteligenţi...

În orice caz, nici acum nu sunt nervoasă, trebuia să se rezolve o dată şi o dată. Şi cu această pană lungă... că ce pana mea de curent vreţi... am avut ocazia să îmi limpezesc gândurile şi să petrec timp cu ai mei. Am jucat remi, şah, am cântat de nebună tot ce mi-a venit prin minte, am dormit... şi astfel a trecut a doua zi de concediu, prima zi de Crăciun. De sunat nu m-a sunat nimeni, apreciez. În schimb am primit câteva mesaje, apreciez pe bune de această dată. A primit maică mea mai multe telefoane decât mine, nu că aş fi invidioasă, Doamne fereşte... dar aşa ca idee. Eh, în fine... mă doare la bascheţi la al doilea gând. Ieri şi alaltăieri am avut probleme cu o măsea de am zis că îmi dau duhul de durere, cu atât mai mult cu cât mă durea toată partea dreaptă a feţei. Azi a fost mai bine, sper că n-am vreo infecţie sau ceva mai grav. Şi-aşa mă simt obosită ruptă, mais je ne sais de ce. Oricum, per total mă bucur de ce am... cu lumină e mai bine, am şi net şi cablu... dar şi fără, merg pe principiul noi să fim sănătoşi şi trec peste disconfort.

Sper să nu mă întrebaţi de Revelion că n-am chef să îmi aduc aminte de faptul că nu ştiu unde o să mă aflu în acea zi specială. Mai bine întrebaţi-mă dacă mi-e dor de birou... DA, mi-e dor! Ştiu, sunt o anormală, dar aşa e la modă. Anormalitatea e la modă. Sunt într-o stare de complet Zen. Nimic nu cred că mă poate enerva. Cred că merg şi pe principiul mă doare la bascheţi... Hm...

Şi apropo! Am condus azi. Am făcut pe şoferu'. M-am jucat niţel pe şoselele Bucureştiului incredibil de aglomerat (în special pe Pantelimon) pentru o zi de Crăciun. Ca să vezi! Şi până şi de Crăciun există şoferi idioţi pe drum... sau mai bine zis şoferiţe... în pana mea de curent... Era să intre în mine o tanti... Aşa m-am abţinut să o înjur... Chiori sunt unii să moară je. Deci să vă explic, îmi vedeam de drumul meu, înainte... si de pe prima bandă vrea una să intre în depaşire, deşi era aproape paralelă cu mine... a trebuit să pun o frână bruscă să o las să intre pe cretină, că e mai grea partea cu gânditu' pentru unii şi apoi să o iau iar din loc, oprind în spatele meu alte nu-ştiu-câte maşini. În fine, bine că nu s-a întâmplat nimic... Zen! Oricum, am fost foarte aproape de o coliziune...

Şi că mi-am adus aminte faza cu suportul de brad. Pfoai, deci ieri n-am fost Zen la faza aia. Nu ştiu dacă putea fi cineva calm la aşa ceva. Cică aveam un suport băşit de brad, vechi de sute de ani, de fier, înalt şi naşpa... şi acu vreo săptămână îi zic lu' taică-miu să cumpere şi el unul ca lumea, de lemn, frumos, ca să nu mai stăm cu prostia aia. Cât putea să fie? Şi mă trezesc în ajunul Crăciunului că suportul de brad cumpărat de curând este făcut prost... treabă de mântuială. Maică mea s-a apucat să cioplească bradu' să îl pună în urâţenia veche de fier. Şi io când am văzut... am zis... Neah-neah-neah... Let me work my magic. Şi ca să mă dau mare, am refăcut eu suportul de brad cumpărat, confecţionat de cine-ştie-cine. Şi io care sunt AS la tâmplărie puteam să fac suportul ăla mai bine *după cum l-am şi făcut de altfel* HA! Eat that... Şi suportul îl vedeţi în poză. Nu e perfect, i-am bătut câteva cuie şi i-am băgat nişte bucăţi de scotch ca să ţină ca lumea şi asta a fost.


Moş Crăciun a fost foarte generos. Ba, extrem de generos... Data viitoare de-a dreptul mă supăr dacă îl mai văd aşa. Mă face să mă simt prost. :D Eu nu i-am dat decât lapte şi biscuiţi... hehehe, glumesc. La noi fiecare a fost Moş Crăciun pentru fiecare şi toţi am primit câte ceva. Şi eu am fost moş crăciuniţă cu toate că am cumpărat pe ultima sută de metri nişte chestii de umplutură. Gnihi. (deci am primit un medalion superb cu o stea, un fel de lănţişor cu două cercuri pe el, unul negru si unul alb ce se suprapun, e foarte elegant, un alt lănţişor cu un zar, două pulovere, un balsam de buze cocoa butter care miroase yummy, dulciuri ofc, bani... o zi liberă -ba chiar mai multe, că tot erau pe listă lucrurile astea- şi linişte... deci destul de super tare, nu?)

Of, ce mult am scris, mă întreb dacă a citit cineva toate chestiile astea până la capăt. Per total, starea mea de spirit variază. Uneori sunt tristă şi îmi aduc aminte de unele chestii, uneori sunt OK, dar zilele astea mi-am păstrat optimismul în orice moment şi nu mi-a prins rău deloc. Îmi place să fiu o persoană optimistă chiar dacă nu îmi reuşeşte mereu.

Hai, e rândul vostru să îmi povestiţi ce-aţi făcut de Crăciun! Deci... ce-aţi făcut de Crăciun? Cum v-aţi distrat? Prin ce peripeţii aţi trecut? Ce cadouri aţi primit?

Şi ca urări: mulţumesc celor care mi-au răspuns la mesaje şi online şi cele de pe telefon. Vreau să mulţumesc şi celor care mi-au urat să am lumină de sărbători (chiar dacă s-au referit la cea sufletească) pentru că mi-au ajutat moralul. Şi de asemenea, vreau ca tuturor cititorilor acestui blog să le urez sărbători fericite în continuare! Să aveţi parte de lumină atât în casă, cât şi în suflete, să fiţi sănătoşi, calmi şi prietenoşi şi sper să zâmbiţi mai mult de acum încolo pentru că trebuie să vedem la vie en rose.

Cu bine,
Lexis.

Anul 2009 va fi un an plin de schimbari. Cel puţin în ce mă priveşte pe mine şi activitatea mea pe internet. Pun la cale un plan de bătaie prin care voi schimba... multe. O să vorbim mai multe peste ceva timp, acum e prea devreme. Şi pentru că moş Nicolae a trecut şi urmează moş Crăciun... o să încep să scriu de pe acum lista de cadouri pe care mi le doresc. E mult mai practic şi e bine să fie stabilite din timp. Şi trebuie să spun, fără pic de modestie, că sunt persoana pentru care se alege cel mai uşor un cadou... pentru că în principiu, totul e binevenit.

NB. adevărul este că eu cam am ce îmi trebuie, dar cadourile sunt o tradiţie şi cum ştiu că răspunsul "Sănătate" la întrebarea "Ce îţi doreşti de Crăciun?" nu depinde de voi, ci de The Big Boss, lista asta vrea doar să vă vină în ajutor şi să mă scutească şi pe mine de o stoarcere de creieri acută când trebuie să ofer un răspuns oe loc. Aş vrea:

1. o pereche de căşti şmechere pentru mp4 (nu de alta, dar eu mereu uit să îmi iau)
2. un card de doi GB pentru mp4.
3. două memorii pentru calculator care să depăşească 1 GB împreună (LOL, în curând o să îl cer şi pe Wall-E)
4. o întâlnire
5. să apară o dată volumul ăla nenorocit, De ce iubim Bucureştiul, că de nu ştiu câte luni o tot lungesc.
6. un urs mare de pluş!
7. o zi liberă.
8. o trusă cu farduri. multe nuanţe şi multe pensule şi multe multe multe...
9. nişte papuci de casă pufoşi
10. bluze/cămăşi/pulovere
11. cărţi despre jurnalism sau teatru
12. un ceas de mână
13. un medalion
14. să îmi facă cineva toate temele şi înveţe pentru examene în locul meu
15. să văd un film bun la cinematograf
16. eşarfe/şaluri
17. un mouse nou
18. o inimioară antistres din burete
19. zăpadă
20. un Crăciun liniştit

Dacă mai apare ceva pe parcurs, mai adaug, dar eu zic ca aveţi de unde alege. Şi pentru cine doreşte să îmi facă un cadou de sărbători am un sfat:
Să îmi daţi şi mie listele voastre cu ce vă doriţi să primiţi, ca să fiu şi eu pe felie.

Nu, n-am impartit cadouri precum spiridusul de 10 cm.

Nu, nu m-am imbatat.


Nu, nu m-am uitat la filme cum am zis pe blog. N-am mai avut chef pana la urma.

Am dormit.

Voi ce-ati facut?

Vreau si eu sa ma uit la un film buuuuuuuuuun :(( Nu-mi recomanda si mie nimeni ceva bun? Rog aprig!

Apropo, ieri juma de zi n-am avut nici net nici cablu, multumim ca avem azi !

Un cadou virtual pentru cronica carcotasilor, de la mine... Sarbatori fericite!

Eu sunt un spiriduş mic, de 10 centimetri şi locuinţa mea se află undeva la adăpost, într-o casă călduroasă a unei familii de reni. De obicei port o tichie roşie şi o salopetă verde, pentru ca Rudolph şi soţia lui să mă observe când merg pe jos. Dulăpiorul în care stau e suficient de mare pentru mine. Pătuţul mic e în dreapta, lângă fereastra ce dă afară. În stânga se odihneşte un birou vechi ce l-am moştenit de la tatăl meu alături de un dulapior cu hainele identice. Eu am de lucru toată ziua. Nu consum multă mâncare, iar Rudolph are mai multă grijă de mine decât am eu.
De obicei, când mai erau câteva zile până la Crăciun simţeam bucuria sărbătorilor şi frigul năprasnic de afară, dar acum simt numai tristeţea singurătăţii în care mă înec. Prindeam elan şi trăiam ce peste an fusese o viaţă monotonă, o rutină continuă şi nesfârşită.
Am ajuns acasă după o zi de aranjat litere pe cărţile de copii ce vor zbura alături de Rudolph şi stăpânul său în noaptea Sfântă. Afară zăpada e de un metru şi cad fulgi mari, liniştit, precum lacrimile grele ale unui înger. În casă miroase a vin fiert şi pe masa plină de mâncare se află un pachet frumos ambalat. E un cadou pentru Moş Crăciun. E turtă dulce. Sefu’ adoră aceste prăjituri ce mie îmi seamănă a perne mari, frumos mirositoare.
- De ce eşti trist, spiriduşule?
- Rudolph, tu simţi că vin sărbătorile?
- Da, ca în fiecare an.
- Ei bine, eu nu.
- De ce? S-a întâmplat ceva? Îmi pari nefericit.
- „Nefericit”? Ce înseamnă?
- Adică trist, necăjit.
- Poate asta s-a sădit în mine. Nefericirea...
- Păi, atunci, fii fericit! Nu e greu.
- Nu? Păi, nu ştiu să fiu fericit, Rudolph. Poţi să mă înveţi?
Renul se uită la mine blând şi îmi zâmbi.
- Spiriduşule, gândeşte-te la.. zăpadă! La.. cadouri. Nu eşti nerăbdător?
- Nerăbdător să ce? Sunt singur în camera mea şi da, zăpada mă înalţă.... mă.. face fericit, dar trăind aici m-am obişnuit cu ea.
- Eh, atunci uite ce e. Spuse Rudolph serios. Cere-i lui Moş Crăciun. El îndeplineşte dorinţe.
- E o idee foarte bună, îţi mulţumesc, prietene. Mă duc să dorm, noapte bună.
- Să te odihneşti, micuţule.

Am visat că zbor, mii de stele îmi treceau desupra capului şi îmi formau o cunună. Tichia roşie îmi alunecă de pe cap. Am ţipat şi am întins mâna după ea, iar frica mă cuprinse deoarece cădeam în gol. M-am trezit cu picături de apă pe frunte, am deschis uşa şi a căzut peste mine bradul ce aveam să îl împodobesc. M-am ridicat, m-am scuturat şi l-am adus în casă. L-am aşezat într-un colţ. Era de fapt o crenguţă miiiiică, mică, mică. Abia avea 10 ace pe ea, suficiente pentru mine însă. L-am împodobit în grabă şi am plecat la atelier. Toţi ceilalţi colegi ai mei erau bucuroşi, râdeau, dansau şi mă întrebam care e motivul fericirii lor.
- E aploape Clăciun, mi-a răspuns Nătăfleţ.
Eu nu mai înţelegeam nimic. Era doar ajunul Crăciunului şi toate aceste pregătiri mă ameţeau. Toată lumea fugea din colo încoace, doar Moşul stătea îngândurat pe fotoliul lui albastru de catifea.
- Moşule, i-am spus temător.
- Da, spiriduşule.
Se uită în jos şi îmi întinse mâna. M-am urcat pe ea şi am ajuns pe umărul său, lângă ureche.
- Moşule, mă întrebam dacă noi, spiriduşii, putem avea dorinţe.
- Toată lumea are voie să îşi dorească ceva, toată lumea speră ceva.
- Ei bine, ştiu că în alţi ani nu ţi-am cerut nimic...
- Şi eu ştiu asta şi da, cred că a venit vremea să îţi fac un cadou. Spune-mi, ce ţi-ar plăcea să ai?
- E mai complicat decât credeam. Nu ştiu dacă e mult sau puţin, dar anul ăsta mi-aş dori să fiu fericit.
- Fericirea, spiriduşule, este un cadou comun. Toată lumea îşi doreşte să fie fericit.
Mi-am lăsat capul în jos, ştiam că întrecusem măsura. Fericire... pf... cine mi-ar da mie aşa ceva, sunt mic... prea mic pentru a conta.
- Hahahaha... râse Moşul, roşu în obraji. Spiriduşule, chiar dacă e greu, o să încerc să îţi îndeplinesc dorinţa. Trebuie să îmi promiţi ceva, odată ce ţi-o voi da... fericirea... să nu o pierzi niciodată.
- Da, Moş Crăciun. Promit.

Seara se lăsă şi cerul se dizolvă într-un murmur cald. Eu mă legănam încet pe scaun. Citeam poveşti pentru copii şi fumam o pipă lângă brad. Bătu cineva în uşă.
- Spiriduşule, ai primit un dar. Se auzi vocea lui Rudolph.
- E de la Moş?
- Da, e foarte mic. Eu nu ţi-l pot da, aşa că vino afară să îl iei tu.
O cutie argintie, legată cu o panglică roşie mă aştepta la piciorul mesei. M-am dus nerăbdător spre ea, entuziasmat. Se ţinuse de cuvânt. Am prins-o cu două mâini şi m-am repezit în casă. Respirând greoi, am aşezat-o pe pătuţ. Mi-am pus o mână la bărbie şi cealaltă pe burtă. Să o deschid acum sau mai încolo?
- Spiriduşule! Se auzi vocea groasă a Moşului. Ieşi până afară.
- Da?
- Ai primit cadoul de la mine?
- Da, dar nu ştiu dacă să îl deschid acum.
- Oricând l-ai deschide... se află acelaşi lucru în el. Am venit până aici să îţi spun că mi-ar plăcea să vii cu mine în seara asta.
- Să să să... să... să... vin cu tine? Să împărţim cadouri? În noap.. noapt... noaptea de Ajun... spre Crăciun... Moşule?
- Da, spiriduşule. Am nevoie de ajutorul tău.
- Da, voi... veni. Îţi mulţumesc din inimă. I-am spus cu ochi înlăcrimaţi, fugind în casă.
Am deschis cutia argintie. Era goală.
- Moşule? Îl strig din urmă. Cutia e goală.
- Vars-o peste tine, fericirea nu se vede, spiriduşule... se simte.
- Am înţeles, aşa voi face.
M-am dus nerăbdător şi am cercetat-o atent. Era goală, „dar fericirea nu se vede” mi-am zis. Am turnat ce nu se zărea peste capul meu şi am simţit cum mă cuprinde un lichid rece invizibil şi mă încălzeşte. Am împărţit daruri, împreună cu Moş Crăciun, împreună cu Rudolph şi prietenii săi şi în acea seară am descoperit că fericirea copiilor, fericirea celorlalţi e fericirea mea.



[Aceasta scurta povestire este pentru concursul bookblog]

Conversatie:

Eu: n-ai primit felicitarea de la mine, nu?
Y: Nu.
Eu: ma pis pe ei de posta romana, ce? Daca expediaza mos craciun inseamna ca nu o mai primeste omul? pf....
Y: E timp pana la PAsti
Eu: Fac ceva pe ei... si acuma ma bucur ca nu le-am cumparat timbrele! HA!

Doar 3 persoane stiu ca eu am cumparat 3 felicitari din hipermarket. Foarte frumoase de altfel. Am trimis doua dintre ele, unei foste colege si unui prieten si nu le-au primit. De ce ? Pentru ca am scris Expeditor: Mos Craciun pe spate sau pentru ca nu am vrut sa le pun timbru?


Si cine m-a vazut cand le scriam stie ca nu glumesc. Of... motha fuckas...

Via Piticu

Pentru ca de fiecare data cand vin sarbatorile exista acesti mici ciudati extraterestrii care isi tot pun la status chestii de genul "Ah... urasc sarbatorile" "bagami-as-nu-stiu-ce in sarbatorile ma'sii" sau "trist/a"/"ma sinucid de craciun,dnd" sau chestii de genul m-am gandit sa le scriu de pe acum un mesaj de alinare.

Dupa cum urmeaza:

Nu te mai ambala precum un motor de masina, precum un pachet expirat de biscuiti sau precum un cadou ieftin. Daca lucrurile nu merg cum trebuie, poate se intampla asa pentru ca vezi doar partea goala a paharului. Nu se intampla toate cacaturile doar pentru ca e Craciun, nu da vina pe aceasta umila sarbatoare pe care in adanacul sufletului tu de fapt o iubesti. Pentru ca o iubesti dai vina pe ea, eu stiu. Cacaturile se intampla oricum, ce conteaza de e Paste, Craciun, ziua ta sau Revelion. Degeaba pui la status "mii de draci" pentru ca oricum nu va veni nimeni sa iti zica "fii calm, eu te iubesc" pentru ca de fapt... toata lumea mananca si bea cu familia... familie pe care tu ti-o renegi din temirice motive. Intr-adevar, nu sunt prieteni cu care sa te faci muci la petreceri, cu care sa vorbesti murdar despre gagici/gagii s.a.m.d. dar sunt familia ta, si -fiind realisti- nu o sa ii ai alaturi la nesfarsit. So my dear beloved alien... GET A FREAKIN LIFE! and enjoy what you still have.

Merry fuckin' Christmas

p.s. si pentru cei care se plang ca nu au timp sa citeasca postarile. Puteti acum sa le auziti

Ma uitam pe traficul meu de azi, ce se intampla oameni buni? Mai mult de patruj de oameni mi-au vizitat pagina... deja este dubios :)) Cu una cu alta, iata ca am intrat in posesia premiului de la usbmania. Este foarte frumos. Imi place la nebunie.

Anuntasem mai devreme la status ca o sa scriu despre ce mi s-a intamplat. Ei bine, pe drum, din troleibuzul 69 am vazut un om cam pe la 40-50 de ani. Imbracat cu un palton inchis la culoare, in carouri, incheiat la nasturi pe jumatate. Avea un fular modest la gat si o geanta pe care o tinea tinereste pe un umar. Purta ochelari cu rama neagra si avea un par bogat, negru, cu putine fire albe si o barba grizonata. Eram pe la Hasdeu (cred) cand l-am vazut ca traversa printre masini. L-am remarcat pentru ca imi parea foarte... cum sa zic... frumos. Nu in sensul de frumos-hot-sexy-momma, Doamne fereste... ci doar, frumos. Un om frumos. In orice caz, l-am remarcat... pur si simplu si mi-am zis "Ce rar sa vezi pe cineva precum dumnealui".

Mi-am vazut de treaba si la o ora, m-am urcat in maxi-taxi in drum spre casa. Cam aglomerat asa ca nu am putut avansa pe culoar si am ramas mai in fatza. La nici 5 minute urca cineva si se asaza langa mine. Eh, in mod normal, povestile astea sunt de obicei inventate cu "si persoana de langa mine era cel de mai devreme pe care il remarcasem" dar de data asta... chiar s-a intamplat. CHIAR ERA EL! Acelasi domn, cu geanta pusa intr-o parte, cu ochelari, ochi blanzi si palton in carouri ma intreba "Nu luati loc?" Dau din cap in semn de "nu" adaugand in gand "Luati loc sa va observ mai bine". Avea o verigheta foarte subtire, din argint sau aur alb si doua sacose mari si pline. Ma asteptam sa coboare cu mult inaintea mea, dar a coborat odata cu mine. Vorbea la telefon si mi-am dat seama (*shtiu, naughty me ca trag cu urechea*) ca era profesor.

Bineinteles, puteti crede ca a fost coincidenta, o simpla intamplare etc. dar... faptul ca a mers tot drumul cu mine (aproape pana acasa, eu fiind in fatza lui ma tot uitam in spate... banuiesc ca s-a speriat omul, cine stie ce-o fi crezut:)) ) parca a fost ceva mai mult. In orice caz, pot sa afirm: azi am vazut un om frumos si simplu.

Stiu, stiu, v-a fost dor de insemnarile mele scrise... nu e nevoie sa aplaudati, oh vai, dar nu va ridicati in picioare... :P :)) Deeeeeeeeeeeeci... trebuie sa incep prin a va pune la curent cu unul dintre cele mai captivante si delicioase jocuri ever! de nu mi s-a facut foame cat am jucat Hot Dog Bush. Trebuie sa prepari hotdogii, sa le pui sos de rosii, ceapa etc. Pe parcurs apar tot mai multe ingrediente si incepi sa tii tot mai greu pasul... e super tareeee !!!!

Azi am fost in hipermarket si mi-am luat coarnele de ren! care acum erau la 3 lei pentru ca aveau o cornita rupta. Ce escroci, sa vanda tot, dar in orice caz, le repar eu... Si sa nu mai zic, mi-am luat o cutie de globuri argintii... asemanatoare cu astea...



Azi de dimineata m-am trezit si NU AVEAM CURENT.... azi de dimineata insemnand 10 :D, sper ca in seara asta sa nu mai fie probleme pe nicaieri.

Revin...

Atentie!!! In urma acestor imagini nimeni nu a fost ranit grav, ah da si apropo, interzis minorilor!
Banzaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai

Dupa ce am sters geamurile, spalat jaluzelele, spalat perdele... venit moment oportun sa pun noua instalatie la jamuri. E o intreaga istorie la noi in oras despre decoratiuni, instalatii si alte gadgeturi luminoase de iarna, dar nu a spune decat celor care intreaba... Putin incoerenta in filmare, dar pun tot seama oboseli... sper totusi sa placa la cititori... Salut