Sunt ceea ce gândesc

Pai uite cum se complica lucrurile. Ieri stabilisem cu Zuzu2 sa facem sambata o sedinta la 9 dimineata. All good pana azi cand aud ca ma solicita Zuzu1 sa invart si io masina o juma de ora. N-am bani sa ii platesc pe amandoi si nu tre’ sa afle 1 de 2... deci.. sunt complet aiurita. Pe cine sun? Cu cine vorbesc? Cu cine fac? Argh... de ce trebuie sa fie totul asa complicat... vreau doar o bucata de plastic cu numele si poza mea pe ea ca sa pot conduce o masina personala pe care oricum nu o am. Get a life and leave me alone! Rugati-va cu mine sa iasa totul bine...

Ok,ok... acum am inteles de ce e raspunsul A... dar oricum, a luat si Doru teapa... hehehe... in orice caz, stupide raspunsuri si stupida logica... dar asta e.

Am capu’ mare de parca am baut 5 litri de ţuica, o ora de germana cu omu’ asta te face sa iei medicamente. Si cre’ ca daca ar fi un strop mai normal profu cu irisu' dilatat, ar incepe sa imi placa germana... Jez...

Raspunsul la intrebarea de mai devreme. Cea cu motociclistu' si nu-stiu-ce... uite aici raspuns logic... ca sa vedeti cum se pica...

Numele meu de acum inainte o sa fie Renu' Popandau! Se supara cineva? Hai, dati si la maica mare un vot aicisha... daca v-a placut articolul, fireste :D

Si raspundeti-mi la intrebarea asta:



p.s. va dau premiu' daca imi spuneti raspunsul corect

Am fost azi in hipermarket si am vazut muuuulte muuulte decoratiuni...




Mi-am pus coarne de ren si nu le-am mai dat jos pana n-am terminat cumparaturile :D deci... se uita lumea putin ciudat, dar am auzit si chestii de genul "Capritza" sau "Pfuhahaha cough* cough* ".... m-am amuzat copios... m-am despartit dureros de ele :(




Si o chestie care m-a socat. Brad negru :| si globuri negre :| si beteala neagra :| Rockerii sunt in nirvana...





Am gasit o haina de care m-am indragostit....

.... dar pretul m-a facut sa uit

Si dupa ce am uitat de haina, m-am indragostit de palarii :(( Buey, vine Craciunu cine imi face si mie un cadou frumos? :D

Lumea e parsiva, am invatat multe prin slujba mea. Imi place sa vorbesc si sa aflu povesti. Ma cheama Anton.

Viata mea e destul de palpitanta. Cu atatia natarai in orasu’ asta in fiecare zi iti imbogatesti vocabularul cu cate-o expresie/ injuratura noua. Sunt la curent cu toate melodiile difuzate la radio, iar diminetile reci nu sunt deloc neplacute. Ma retrag intr-un coltisor, fumez o tigara si beau o cafea cat sa ma trezesc ori de nu merge asta, trag un pui de somn cu capul pe volan si aia e. Nu am copii sau sotie. Parintii imi sunt in viata, iar fratele meu are o familie frumoasa. O nevasta buna la suflet, doi copii sanatosi si inteligenti... iti e mai mare dragu’ sa stai cu ei. Traiesc prin el adeseori. Cum eu nu am fost niciodata in stare sa pastrez o femeie langa mine, macar el sa fie fericit... si undeva in umbra sa ma bucur si eu de fericirea lui.
- Incotro?
- La Opera Nationala.
- Ce drum lung, e un leu cincizeci.
- Ma grabesc, nu e nici o problema.
- Clientu’ nostru, stapanu’ nostru.
Femeia mi-a zambit apoi s-a uitat pe fereastra. Avea niste trasaturi interesante, frumoase. Oglinda retrovizoare de sus nu o foloseam regulamentar, pentru asigurare, ci pentru a studia oamenii care imi aterizeaza pe bancheta din spate.
-Sunteti soprana? O intreb amuzat.
- Nu, am repetitii.
- Pentru?
- Dansuri.
- Ah, dumneavoastra sunteti dansatoare...
Femeia a zambit din nou. Nu era prea incantata sa vorbeasca despre subiect.
- Stiti, e cam tarziu, lucrati?
- Da, culmea mai si lucrez.
Se simti o anume indignare in vocea ei. Am oprit la rosu.
- Eh, atata timp cat faceti ce va place nu vad de ce n-ati sacrifica putin din timpul dumneavoastra liber.
- Eu vad, dar nu inteleg.
- Ce nu intelegeti?
- De ce continui cand sunt pusa in situatii asa dificile.
- La ce va referiti? Sunteti obligata sa urmati cursurile astea?
- Ei bine, nu, dar iata ca in seara asta am fost oarecum fortata de imprejurari.
- Am inteles.
Am tacut amandoi. Ea tot privea pe fereastra. La un moment dat a inceput sa isi maseze tamplele, iar luminile de oras cadeau pe fata ei precum un curcubeu cade pe un iaz rece. Era atat de frumoasa. Vorbi:
- Dumneata nu te-ai saturat de slujba asta? Nu e plictisitoare?
- Vai, dar nu. Cum puteti zice una ca asta. In fiecare zi invat lucruri interesante prin practica si nu ai nimic de pierdut cand intalnesti oameni noi.
- Da, cred ca pana la urma asa e... mai ales daca sunteti genul de om cald, sociabil si binedispus tot timpul.
- Eh, n-as zice asta insa.. na... fiecare cu destinu’. Importanta e diversitatea.
- Ce-i drept.
Se lasa iar liniste. Imi placea sa cred ca cineva o avea pe femeia asta in pat. Pentru ca ma consolam cu gandul, daca nu eu macar altul. In starea mea de bine, curiozitatea nu s-a putut stapani. Si-a pus fierul incins pe limba mea si m-a facu sa intreb:
- Si la spectacolul final (presupun ca exista un spectacol final) vine si sotu’ sa va vada?
- Haha... nu vine nimeni sa ma vada, poate doar profesoru’... oh, ce bucurie... (spuse oarecum sarcastic ultima parte a propozitiei)
- De ce vorbiti asa? Nu va intelegeti bine?
- Nu e vorba de asta, dimpotriva.
- Aş.. am inteles.
Era clar ce voia sa zica tipa, el, profesor se dadea la ea, ea-singura el-cu cineva, simplu. Si pana la urma aflasem ce voiam. Dar fierul incins nu se racise inca:
- Va asteapta cineva? Ca sunt destui derbedei pe acolo... mai ales ca e intuneric.
- Pai... uite sincera sa fiu nu cred ca ma asteapta nimeni, dar e in regula. Ma descurc singura. Stiu zona.
- Daca vreti sa va conduc eu pana la intrare, as fi bucuros...
- Nu, nu este nevoie, multumesc.
Ok, am fost prea de tot la faza asta. Am intins coarda prea mult. Era momentul sa tac din nou. Normal ca o astepta cineva, numai ca nu voia sa zica, doar nu o sa isi impartaseasca viata cu mine... pfff... era doar o clienta pana la urma si atata tot. Am si ajuns la destinatie.
- Spuneti, cat va datorez?
Am fost tentat sa ii raspund „Nimic”, dar mi-am reluat pozitia si am raspuns clar „Douaj’ de lei, domnisoara”. Scoase banii si mi-i dadu. I-am prins mana mai mult decat trebuia din greseala, iar parfumul ei mi-a aţâţat toate simturile atat incat mi-am revenit abia dupa ce coborase din masina.
Intr-adevar, o astepta cineva. Un barbat putin mai inalt decat ea o apuca de mana care fusese a mea mai devreme si o saruta gingas pe obraz. Ce noroc pe omul acela. Nu-i vazusem faţa, dar cu siguranta era chipes, instarit, talentat... un artist. Cel mai probabil, profesorul ei.

Cand stateam pe acoperis, un inger cu aripi gri mi-a soptit ca la noapte voi muri fericita. I-am multumit de veste si el si-a luat zborul lasandu-ma pe mine in urma cu toate temerile, toate gandurile si emotiile ce trebuia sa mi le tin in frau. Am inceput sa merg pe creasta casei, am ajuns la cos. M-am uitat in el si am zarit intuneric.

O sa vad lumina? Pot sa mor acum ca sa nu ma mai zbat precum o musca data cu insecticid...

Am pus un picior in aer, il tineam supendat. Si ma uitam in jos. Am inchis ochii si m-am lasat pe aer. Pluteam. Chiar pluteam. Cu aripile smulse, sangerand, ingerul ma prinsese.

„Mai rezista cateva ore, e ultima ta zi....nu mai e mult de indurat” mi-a spus cu o voce blanda si mi-a mangaiat obrazul stang. Inima mi-a tresarit vie si speriata, iar ingerul mi-a zambit.

„Sunteti fiinte fragile si frumoase, dar sufletul tau palpaie precum o lumanare obosita, o lume ca aceasta nu iti poate face fata. Nu are rabdare cu tine, te va strivi sub un singur sunet...”

N-am plans, pentru ca avea dreptate. Atatia ani m-am tarat sub pamantul maroniu si rece incat acum... ingerul meu... avea dreptate.

Am ramas pe pamant, avea sa fie ultima zi de chin si tortura. Asociez pamantul cu un iad... dupa cum presupun ca e acolo, dar eh... voi afla in curand.

Aveam sa imi las trupul in urma pe creasta acestei case, aici voiam sa se intample. Cu aceasta idee am plecat sa ma plimb. Luminile orasului imi scobeau retina precum un copil cauta jucaria in oul de ciocolata. Oamenii plecau la munca, era dimineata... inca noapte.

[to be continued]

(articol pentru bloggeri.ro la sectiunea invita.ro)

Nu poate fi vorba de “cool” sau “uncool”… sau bine, poate, dar prea puţin. Nu se pune aşa problema, e la modă ce-i drept da’ nu se încadrează la “cool”. Îmi pare rău să recunosc, dar persoanele care îşi caută prieteni/iubiţi etc. pe net sunt cele care nu au o viaţă socială foarte activă. Mi se pare util să vorbeşti cu mulţi oameni dacă ai această foame de socializare, dar fără să exagerezi. O persoană cunoscută în viaţa reală poate fi cu mult diferită de cea care e în virtual.

Pentru început te poţi destrăbăla cât vrei cu messengerul, dar vine o vreme în care mort-copt trebuie să te mai şi desprinzi. Dacă întâlneşti o persoană cu care vrei să ţii legătura sau de care doreşti să te apropii, foloseşte telefonul ! Este cu mult mai bun decât messengerul. O altă metodă prin care poţi comunica benefic este skype, sau voice calls... asta în cazul în care nu îţi permiţi să stai la mobil cât doreşti. Îţi cumperi o pereche de căşti cu microfon şi conexiunea e la fel de bună.
După telefon, următorul pas e să te întâlneşti în realitate cu respectivul/a... este obligatoriu să nu te ataşezi foarte mult de această persoana înainte să o cunoşti face-to-face (oricare ar fi relaţia dintre voi) pentru că pot interveni anumite impedimente care să constituie un obstacol în îndeplinirea dorinţelor tale.

Printre cele mai importante sfaturi este SĂ NU DEVII DEPENDENT(!) de:
1. cel cu care vorbeşti
2. internet

Este necesar să fii întotdeauna conştient că oricine poate fi oricine în spatele monitorului şi să nu uiţi niciodată că realul va fi cu mult deasupra virtualului. Nu fi leneş şi nu fi comod, ieşi cu prietenii în oraş chiar dacă nu ai chef. Cu siguranţă seara se va îmbunătăţi odată cu primul picior pus în afara casei.

Am mers azi la voooot…


siiiii dupa aia am mers la targul de carte Gaudeamus. Extraordinar de multa lume dupa cum se vede.




Se luau interviuri peste interviuri... I-am vazut pe Gabriel Liiceanu si Tamara Buciuceanu, echipa Carcotasilor si altii.




Au fost si cateva lansari de carte importante.

Mihai Gainusa : Fara cap si fara coada (si am facut rost de autograaaff de la el, Huidu si Dezbaracatu’)

Mircea Cartarescu : Orbitor







Am luat si o mica pauza pe scari, mi-au placut pernutele...







Si am ajuns acasa franta de oboseala, abia vad tastele... dar a meritat...

DANS

Dupa mica prezentare “cu chinejii”, ne-au fost impartite diferite mici atentii. N-am mai stat atunci, asa ca le-am primit abia azi. M-am chinuit sa asamblez "micul" ornament din poza de mai jos, dar arata binisor, nu? In orice caz, sunt foarte mandra de insigna… I wov it si mah amuza teribil cand vad acel “Limited Edition 10.000 pcs”

Zaijian

10x Ana

Aici, unde locuiesc eu se obisnuieste ca omul sa fie prost. Daca iti merge mintea nu esti vazut bine, de aceea cel mai intelept lucru e sa taci cand mergi pe strazile astea. Am invatat multe lucruri la scoala si am vazut diferente drastice in ce priveste felul meu de a fi si felul celorlalti.

Acum o luna (cred) s-au inceput lucrari, asfaltari si altele pe una dintre strazile principale... de fapt nu pe strada cat la o intersectie de drumuri. Dupa ce am trecut de partea unde se turna asfalt, m-am intors absolut traznita de ce observasem cu efect intarziat. Vreo patru cinci oameni... locatari... vecini... stateau si se uitau cum se asfalteaza. Ei bine, pe moment mi s-a parut absolut... cretinoid sa stai ca bou' sa te uiti la cum se lucreaza :|. A doua zi insa totul a capatat sens. Tot asfaltul pus s-a lasat precum o prajitura nereusita. Ffffssss... si ce-au facut? Au venit, au spart iar si in loc de asfalt au pus pietrish. Eh, nu ma asteptam la altceva. Stam de o luna cu shoseaua sparta pe jumate.

V-ati dat seama acum? Ce faceau locatarii care stateau si se holbau? Pariuri mah !!!Se desumfla? Nu se desumfla... Doaaaamne... cred ca au castigat binisor, data viitoare ma bag si eu.

Asta e o intamplare de mai demult, pe cand inca faceam scoala cu Zuzu. Multi dintre cei cu care am vorbit stiu faza, dar m-am gandit ca ar fi amuzant sa o scriu si aici.

Eram inca in vacanta de vara, conduceam linistita cand trage Zuzu de volan si opreste exact in gura unei pietze. A parcat da-npulea ca de obicei. Opreste motorul, ia cheile cu el si pleaca. Nu mult dupa ce a coborat din masina, vine in dreptu' usii meu ditamai matahala de om cu lantzoaie la gat si cu o mutra de puscarias. Bate in geam si zice:
- Auzi, muta si tu masina mai in fata ca n-am loc sa intru.
Ma uit si ii zic usurata:
- N-am cheile.
Am tras o sperietura zdravana. Micul nostru mamut s-a enervat, m-a injurat si s-a retras. Dupa cinci minute vine iar :|
- Bah... baga si tu in viteza ca sa o mutam de aici.
Slava Domnului ca in momentu' ala a venit Zuzu asa incat aproape am tipat "A venit instructoruuuu VORBITI CU EL".

Chiar de-as fi avut cheile, ar fi fost ilegal sa o iau din loc fara instructor langa mine. Ptiuuu si acuma ma gandesc infiorata la faza aia... bbbrrrrr... voi ce-ati fi facut?

Aveam doua intrebari pentru soferi. Am ramas doar cu una, nu imi mai amintesc care era a doua. In orice caz. Sa zicem ca sunteti la examen auto, da? Si te apropii de o trecere de pietoni, incetinesti. Vezi pe cineva pe margine, care presupui ca va traversa. Opresti?
Daca da, ce faci in cazul in care nu vede ca ai oprit? Continui drumu’ sau stai pana observa?
Daca nu, se considera ca nu ai acordat prioritate?

Si offtopic, aici e amicul meu Tezeu... danseaza.. e elf... OH MY GOD!

Skype are o idee si o pune in aplicare. Cumperi un telefon special de la ei si suni gratis pe oricine, din orice tara. Suck on thaaat! Ma si miram cand o sa apara si chestiile astea... Ma rog... cine stie cand o sa ajunga si in Romania, but there is hope!

Bai asta e mishelie curataaaaaa... pai cum? N-am decat 5 voturi amarate la concurs :( Oooooooooooooooooof..... bine domn'e, nu ma votati... uraciosilor! Am ajuns si io acasa azi si era asa intunecat afara si urat si frig si naspa... De dimineata ninsese, eu adormisem cu capu' pe masa... eh... mai multe chestii de povestit si maine am nu-stiu-ce prezentare in chineza (la propriu), habar n-am ce o sa prezint da' nu mai conteaza... Si si si... si mi-a dat Ana linku asta si m-a amagit cu el :( -sa va uitati pana la capat-intrati in hol si dati la magnifique-vizualizare- Of, cruda viata !

Ei bine, uite ce idee trasnita mi-a venit si cum o voi pune in aplicare. Timp de 5 zile. Asta inseamnand din seara asta pana vineri nu voi mai intra pe yahoo messenger deloc! cu exceptia cazurilor de urgenta (nu stiu care sunt astea), iar cine vrea sa comunice cu mine o poate face prin BLOG ! ha! sau prin telefon daca imi are numaru de telefon blbablabla... Asadar, de acum incolo, timp de 5 zile nu voi comunica decat prin intermediul blogului. Daca nu raspund inseamna ca:
1. n-am net
2. nu sunt atenta (daaaaaaaaaaaaaar o sa raspund cand pot)
3. n-am calculatoru' deschis ori sunt ocupata

BLOG TIMEEEEEEEEEEE!!!!

p.s. sa va semnati, nu lasati anonimat ca o sa imi fie greu sa raspund ;)

V-am zis si mai demult despre siteul desenatori.ro. Nu stiu cine il detine, dar este absolut superb. Oameni intr-adevar talentati intra si ne ofera o mostra din viziunile lor. Schitele sunt preferatele mele si de aceea domina mai sus. Puteti vedea cum au fost desenate si ii puteti vota daca aveti cont. Bravo oricine-ati-fi

Stiu ca e un post cu intarziere, dar ideile mele au fost retinute din diverse motive. In seara de 12 noiembrie (cred) a decedat Ira Levin, scriitor american castigator al premiului Nobel. Multi dintre voi probabil ca se intreaba "cine-o mai fi si asta?", ei bine cateva informatii despre el si viata lui aveti aici

Asta vara mi-a picat si mie in mana o carte de-a lui ("Sarutul dinaintea mortii") de care m-am indragostit totalmente. O recomand oricui si iti multumim Ira ca ne-ai lasat dupa moarte "un nume adunat pe-o carte". May God rest your soul !

(pentru a doua etapa din al doilea concurs bloggeri.ro) Votati-ma de maine, promit sa aduc pace mondiala si sa protejez natura!

Viata de noapte in Bucuresti e impartita in margele de lumina. Cluburile palpaie dupa cladirile firmelor silentioase, iar licuricii se strang pe la usi de la lasarea intunericului.
Printre ei te afli si tu, mic suflet printre pahare de bautura si aburi de alcool. Ingustezi ochii prin focuri de tigara, te asezi comod pe canapeaua de piele rosie apoi incepi a saliva dupa gargarita sobra ce danseaza cu gagica de la 2. Cand revine ii eviti privirile si la un moment dat indraznesti sa ridici capul de sub masa, crezand ca il poti studia fara sa te vada. Normal ca te-ai inselat, iar sincronizarea voastra a fost perfecta. Subit te crezi inalt si mare deasupra tuturor dupa ce prinzi curaj si te urci pe masa dansand. Nu, tie nu iti place genul acesta de muzica, dar ce petrecaret esti daca nu te bucuri de tot ce ai? Se cam invarte camera cu tine ce-i drept, da’ faci orice sa atragi atentia altuia. Persoana asta esti tu si constati ca trebuie sa faci lucruri de genu’ mai des si strigi tare, sa te auzi: „Băăăăăăăăăăăăăăă.... imi bag p***, ce tare e seara asta” apoi cazi lat si a doua zi te inrosesti tot faţă cand te intreaba colegii de serviciu „Cum te mai simti?” fara ca macar sa iti aduci aminte cum te-ai dat in spectacol.
Nu-i rusine, stai calm, sunt eu aici sa povestesc cum iti place sa fii. Vezi tu, prietene, viata de noapte... in Bucuresti... nu e decat o cana cu apa ce te trezeste din rutina zilnica. Asta e momentul si locul unde trebuie sa fii tu.

Pai uite colosha neamule cum si-o tras Iliescu blog da fitze ca asa ii sta la parlamentar ghini... nea Nelu (nici gand sa iti pun link mai draga) posteaza mult si prost da' nu asta e relevant... ultima lui postare mi-a atras mie atentia. Bine... poa' sa fie totu' la caterincoasa si sa fie doar un pusti ce sufera de maniaco-depresivitate sau mai-stiu-eu-ce-alta boala mintala... care sa se dea John I. Eniuie, de amuzament am intrat si io sa vad ce ii poate chielea si acum voi comenta din punct de vedere de bloager.

Sa moara Tzaca de nu m-am prabusit de pe scaun si de n-am ras si cu soarecii din casa cand am citit fraza in care multumea blogosferei ca a fost primit frumos, cu pareri pro si contra si muuuulti vizitatori si muuulte veverite in copaci si camioane cu zahar pe curcubee mirifice.... Bah nene, ma lasi? In primul rand DOH! e si logic ca a intrat prostiemea cu duiumu' pe saitu' dumitale... doar ai fost presedintele tarii ! I mean Gogu Popandau... hello!!! si stai linistit ca lasa comentarii ca poate poate le-o creste si lor traficu sau poate-poate ii observa cineva si ii baga in parlament sa stea sa se cace pe tara (e la moda si se mai si plateste :( ). Asa ca... lasa-te de meserie, du-l pe Marean in sectoru' 5 sa isi termine scoala generala, iesi la pensie cu totu' si lasa-ne. Fii snob gingas si fie-ti mila de noi... bloggerii, si-asa il avem pe Nastase pe capu' nostru...

Inainte sa ies pe usa ma suna Deea si imi zice sa merem la o cafea. Acuma ce era sa fac? Am zis ok si am ajuns intr-o ora la Obor (sa evitati zona pietei ca e oribil traficu). Intre timp s-au schimbat planurile si am zis sa merem si noi la biblioteca americana... ouchei... destul de departe ! first of all si a trebuit sa mergem pe jos ca era printre niste stradute... langa parcu' gradina icoanei. Apoi a trebuit sa trec prin detectoru' de metale.. :| mi-a fost retinut buletinu si cheile si minicdu' pe care il aveam intamplator la mine si in sfarsit am putut merje inauntru... Inauntru 2 incaperi cam de 3/3 niste calculatoare conectate la net, o masa maricica si niste scaune mari confortabile... un xerox... supraveghetoare de treaba... totu' ok. Ne-am intalnit cu inca 3 colege pe acolo, ne-am rezolvat treburile si am plecat acasa.

Ajunseram noi la TNB frumusel pe ploaia aia enervanta, am asteptat in statie si ne-am urcat in 91. Am coborat din 91 si am ajuns de unde am plecat (era deviat). Am urcat in 69. In 69, doua scune fata in fata. Nu era aglomerat. Persoana care statea pe scaunu' din stanga ( o baba uracioasa cu multe sacose in mana) se ridica... si isi pune pungile UDE pe scaun... ea statea in picioare si pungile pe scaun. Ma uitam si ma cruceam... de n-a stat asa doua statii. Ale dracu ' pungi cred ca erau tare obosite.

Ca tot e dimineata, hai sa ne hlizim un pic... Quote:

"Programul "Cornul si laptele" face pui. Guvernul este dispus sa aloce pana la 180 de milioane de dolari pentru programul "un laptop pentru fiecare elev". O comisie guvernamentala va analiza beneficiile programului educational destinat elevilor din invatamantul preuniversitar. Initiatorul proiectului, profesorul american John Negroponte de la Massachussets Institute of Technology i-a aratat primului ministru prototipul laptopului. Desi pare de jucarie, laptop-ul are caracteristici similare celor obisnuite. Computerul permite chiar conectarea la Internet prin retea wireless locala."

Hai sa o vedem si pe asta, pf...

Stateam si rontaiam paine prajita si uite ca mi-a picat fisa. Vreau sa fac ceva revolutionar pentru blogsofera. Si iata... LEAPSA MEA ! Fiecare bloagar sa isi puna o poza sau mai multe cu ceasul de mana pe care il poarta cel mai des/care are o semnificatie deosebita sau mai-stiu-io-ce... Incep eu si dau mai departe urmatorilor :Tezeu, Blogatu, Arhi, Groparu si Boioglu

- Buna seara, aici Tralala? (aici venea numele companiei de net)
- Da, cu ce va pot ajuta?
- Pai de vreo cateva saptamani, de la ora 17-18 se tot intrerupe netu’ ati putea sa imi dati niste explicatii? Sunt abonatul Trululu... de la adresa Trilili.
- Aveti calculatorul deschis?
- Da
- Uitati-va in dreapta jos, apar niste ecrane.
- Nu gasesc *eram cu ele in fata, muahahaa*
- Jos in dreapta ecranului nu va apar niste ecrane mici? Ala pentru conexiune.
- Domn’e nu vad nimic. *yeah right*
- ...
- Uite care-i treaba, puteti sa rezolvati problema?
- Va rog eu mult, in dreapta jos. Aveti calculatorul deschis?
- Domn’e da’ ma jigniti...
- Ok... deci in dreapta jos... e o sagetica, dati click.
- Ouchei...
- Gata?
- Da..
- V-a aparut?
- Da.
- Ce semn e acolo? sub monitoare....
- Pai...
- Da? E un semn, ce semn..?
- „Alte pericole”
- Poftim?
- „Alte pericole” pe galben.
- Pai.... cum adica?
- Domn’e e un triunghi galben cu semnu’ exclamarii.
- Deci cum?
- *asta e mai incet* Semnu’ exclamarii.
- Asha... da, deci inseamna ca nu aveti internet.
- *Eh na :O pe bune?* Pai asta ziceam si eu.
- Bun, asta se intampla din cauza slabei tensiuni electrice, avem frecvent probleme in zona aia.
- *sa ma cac in Electrica* Aha... am inteles.
- O sa venim maine cu echipa sa rezolvam.
- Bun, multumesc.
- O seara buna, la revedere.

Asha, dupa ce mi-am imbuibat capu' cu scandalu' blogosferei care face valuri printre bloggeri e timpul sa ma asez in fata mitelului meu Tablou de bord si sa dau Mesaj nou...

Dupa 4 zile in care am ramas fara curent (sa ma cac pe voi, Electrica) pentru ca isi bagau taranoii chietroaiele in p*r*iz(d)a si cadeau generatoarele a venit si vremea sa avem electricitate tot timpul (WOW!!). Bineinteles, apelurile interminabile la 9291 erau intampinate de fiecare data cu aceelasi "toti operatorii nostri sunt ocupati imediat vi se va prelua blablabla". Lumanarile erau pe terminate, iar de invatat sau citit nici nu se punea problema. Nici p...icioarele nu ti le vedeai la palpaiala aia de flacara.


Urmatoarea problema ce ma duce cu gandu' la vremea lui stimabilul Nicolaie Ciaushiescu este cia a conexiunii de net. De o luna sau ceva de genu' se tot intrerupea. Au venit, au schimbat suiciu si acuma de la 17 la 22 (in cele mai bune cazuri) avem incredibila, mirifica, surprinzatoarea surpriza sa ramanem pe uscat. Hai? Nu mai e de la suici? ( sa ma cac si pe voi)


Next on the list avem problema eterna a noroaielor... azi de dimineata era totu' inghetat... splendid... =>> incaltari curate. La 14... cand am venit io acasa se incalzise =>>> sa ma cac si pe aia care nu isi pun pietrele la loc dupa ce se fac sapaturi pe strada...


Stai ca e 17, daca apuc sa mai postez ceva e bine... daca nu, stiti ce se intampla... ma cac

Daca va place Popica mea, va rog votati-o pe siteu' asta. Ea e pisica de la pagina 5.