Sunt ceea ce gândesc

Dupa un an intreg de macinare a intelectului, dupa freneticul bac ce a pus stapanire asupra noastra (a celor prosti care chiar au dat importanta acestui examen) iata ca a venit vremea pentru o mica detasare de realitate. Mi-am luat lumea in cap si marti dimineata, la ora 6 am plecat pe drum hai-hui spre Muntele Rosu si Valea Prahovei. Au fost si peripetii... binevenite as zice, ca de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit, dar o sa incerc sa zic tot cat mai pe scurt.

Am facut o gramada de poze, (ca deh, am avut cu ce) si o sa povestesc o data cu ele. Asadar am plecat la drum lung. Drumurile sunt incredibil de bune pe anumite portiuni. Aproape ca ma intrebam daca suntem inca in Romania.

Am realizat ca Ploiesti este cel mai poluant oras. Adica... uite cum se vede. Fratilor, daca nu vedem pe loc repercursiunile poluarii asta nu inseamna ca nu exista. Nu sunt greenpeace and all, dar totusi....


Ne-am oprit in Cheia... si am urcat putin intr-o padure. Ne-a intampinat la poarta un caine aparent "fioros", dar care s-a dat la o parte cu plictiseala. He was a good dog after all. Avea asa o expresie de... lene... incredibil. (pacat ca nu i-am putut surprinde decat profilul)

Asta e o "sala sport" care avea si un nume, dar l-am sters eu ca n-avea sens sa il las. Interesant era ca:
1. inauntru era un dezastru total.
2. sala de sport in cabana? Ma rog, mi s-a parut putin ciudat.

Multe poze au fost facute din masina si culmea au iesit chiar bine !

Spre Muntele Rosu a fost un drum foarte greu. Cu o "sosea" ciuruita si mancata de... ce dracu o fi fost mancata. Am pupat pamantu' cand am coborat din masina, atat de naspa a fost (cel putin pentru mine). La un moment dat mi-am acoperit si ochii sa nu vad pe unde trecem. Cu toate astea, am reusit sa trecem cu o dacie 1310 si cu un sofer bun... deci e semn ca se poate ! Cand am ajuns acolo, in Cucu Dealului am dat de o liniste absurd de placuta. Am admirat imprejurimile poftind sa stam mai mult.

Erau si niste casute... caraghioase cu forma de triunghi de branza topita.


Si ce m-a amuzat... O cabana din lemn toata, dar... cu usa de termopan.

Apoi am trecut in Valea Prahovei. Ne-am plimbat putin prin Busteni, in observarea schimbarilor... sau nu.


Peisajul a ramas la fel de breath-taking.

Ma intreb cat o sa reziste...


Am dat de doi pisoi cam nazdravani, dar frumosi foc.

Am vazut si doua pitzi simpatice pe drum.



Si la sfarsitul plimbarii ne-a prins ploaia pe drum. Masina o lasasem in oras, asa ca ne-am adapostit in gara. Asta nu inseamna ca am scapat, am ajuns in gara.... dar fleasca.



Am mai oprit si in Sinaia, in speranta ca o sa stam la terasa, dar dupa ploaia care a fost mesele erau ude si n-am mai avut sanse. Dupa cum se vede, intr-o poza e soare intr-una e ploaie. Si noi am fost la fel, intr-un minut eram uzi pana la piele in urmatorul minut muream de cald. Deh, asa e la munte. Nu pot sa imi dau seama cum de n-am racit.

Si la sfarsitul zilei.... inapoi in Bucuresti.