Sunt ceea ce gândesc

Ce fac eu sambata seara....

Eu sambata seara vorbesc cu Dee despre cat de nervoasa sunt pe o specie de animale. Si astfel m-am hotarat sa imi revars aici dracii si frustrarile acumulate in timp. ATENTIE! O sa injur! Deci sa nu va speriati. Imi scot vocabularul de 2 lei si incep.

De fapt, ce pizda ma'sii va tot cacati atata pe voi... Vai, cum vorbeste... Voi nu stiti ca si artistii injura? I-am auzit eu. De fapt asta e avantajul blogului, ca nu te forteaza nimeni sa il citesti. Nu e un manual pentru scoala obligatoriu pe care trebuie sa il parcurgi sau sa il analizezi. Nu e o stire esentiala fara de care omenirea n-ar putea trai. E un cacat de blog. Un loc unde eu pot sa injur si un loc unde eu pot sa scriu cate in stele si in luna. Nu mai fiti asa mimoze.

Eu chiar voiam sa fiu pasnica, voiam sa scriu despre flori pe camp... rosii... sa scriu despre miei albi ca dintii mei si... despre... pajisti... verzi... galbene... ca dintii mei. Si pana la urma, eu ce fac? Eu scriu o postare nervoasa, plina de cuvinte injurioase... Si asta e doar inceputul.

Asa e, postarile mele... si astea de aici si alea de dincolo... sunt tare... pline de... ganduri... neprietenoase, personale... in doua cuvinte "de cacat". Tristete... speranta... singuratate... niste cacaturi poetice, niste teme expirate, niste... sentimente cliseice.

Si mai scriam... dar mi-e somn si ma duc sa dorm, nene.

Imi jur ca o sa dau click pe "publicare postare".... nu o sa cenzurez nimic. Click!