Sunt ceea ce gândesc

Am dat un anunt acum cateva zile, ca as mai fi avut nevoie de 2 strumfi pentru a termina colectia. Alaltaieri m-am dus la un magazin, unde vanzatoarea pusese strumful somnoros pe automatul de cafea si am rugat-o sa mi-l dea in schimbul strumfitei. Prima oara a zis "nu", dar pentru ca am un zambet irezisitibil si ochi de Puss in boots a spus "da" razand cu gura pana la urechi.

Asadar, povestea continua. Strumful Pescar tot nu voia sa fie gasit. Am intrat in contact cu colectionarul de jucarii kinder si l-am intrebat daca are o dublura a Pescarului. Mi-a spus ca are, dar ca vrea alte jucarii la schimb. Azi, ca o ultima incercare, am intrat intr-un magazin (altul decat cel de la care l-am luat pe Somnoros) si i-am spus vanzatoarei ca vreau un ou Kinder, dar daca poate sa ma lase sa mi-l aleg. Asa ca am inceput sa scutur ouale (nu va ganditi la prostii), pana mi s-a parut mie ca aud strumf si l-am luat. Am iesit si am incercat sa il desfac, dar nu am reusit. Apoi a incercat si sor'mea si nici ea n-a reusit din prima. In sfarsit, cand am dat ambalajul la o parte l-am vazut... cu undita lui mica, cu ochisorii lui, cu fesul lui alb si funduletul lui albastru... Strumful Pescar. Am inceput sa sarim de fericire si eu si sor'mea in mijlocul trotuarului ca doua apucate. Aproape ca am plans de emotie. S-a lasat greu, dar nu am fost slabi.... Am reusit sa-l gasim pe bagabond.