Sunt ceea ce gândesc

Yeah, I know. In ultima vreme am postat chestii mai literare pe aici, pentru că până la urmă blogul ăsta e un fel de terci cu de toate, tot ce însemn eu în mare parte. Eu însemn cărţi, filme, emoţii, muzică, întâmplări şi literatură... Aşa că hai să mai trecem un film în rubrica de reviewuri.

Funny People este un film din 2009, cu Adam Sandler şi Seth Rogen, ce aduce în prim plan viaţa comedianului George Simmons care e plin de bani si află că are leucemie. Well, prima reacţie a fost... "parcă era pus la comedie". Chiar este pus la comedie, cu toate astea e mai mult dramă, aş spune eu. Sunt multe părţi amuzante, ce-i drept, dar mai multe triste.

Mă consider norocoasă dintr-un punct de vedere: aveam chef să văd un film. La mine cheful nu se termină o dată cu filmul, nu ştiu dacă vi s-a întâmplat. Mie mi se întâmplă des ca o dată terminat un film, să pun altul la 5 minute. Eh si în seara asta era un chef longeviv, însă filmul ăsta nu a avut decât 2 ore şi jumătate, aşa că a stors tot din mine pe ziua de azi.

2 ore şi jumătate? Dă-o dracu de treabă... pentru ce să ai nevoie de atâta timp? Am avut chef mare de film de m-am întrebat "Băi da' filmul ăsta nu se mai termină?" abia după 2 ore şi 5 minute. Şi da, e de condamnat lungimea sa, nu ştiu câţi ar avea răbdarea să se uită până la final şi nu mi se pare un subiect pentru care să te lungeşti atât, sincer. Sunt puţine filmele pe care le-am văzut şi să depăşească 2 ore, cred că le pot număra pe degetele de la mâini.

Atinge puncte sensibile, cum ar fi... prietenia, dragostea şi reacţia oamenilor care înfruntă moartea. Merită văzut pentru ideile astea şi pentru glumele amuzante, aşa că vi-l recomand, dar NUMAI dacă aveţi răbdare şi timp.

Cheers.