Sunt ceea ce gândesc

Mi-am pus wallpaperul asta pe telefon si l-am desenat cand am avut timp, apoi l-am colorat cu ce-am avut la indemana. Va place?

Am ajuns acasa, am cumparat o sticla de vin alb -sa vedem cu cine o beau-... asta de fericire... si dupa ce-am pierdut putin vremea pe net, m-am culcat... M-am trezit cu intrebarea „Am visat?”

Am scris posturile astea, am mancat etc... Numai despre asta am vorbit pana acum. Bineinteles, o sa imi treaca in curand... dar ma bucur cat e. Acum m-a luat somnul de la vermutul asta roş’ pe care l-am dat pe gat si cred ca ma voi culca in curand.

Ceea ce voiam sa zic mai important in postarea asta e ca... ma enerveaza un lucru la blogul meu personal. Unele persoane... cred ca se cunosc... au inceput sa imi citeasca insemnarile ca pe o metoda de a afla ce mai fac si ce mai dreg. Asta ca sa nu mai fie nevoiti sa vorbeasca cu mine. Ei bine... nu stiu cum sa o iau, dar trebuie sa spun ca ma deranjeaza oarecum pentru ca sunt persoane la care tin... si persoane care se indeparteaza de mine avand ca portiţă blogul. Nu-mi place, dar nu am nici ce sa fac. Scriu asta in speranta ca imi veti intelege nelinistea si cumplita dezamagire adusa de aceasta distanta nefireasca. Stiu ca au fost anumite discutii intre noi sau neintelegeri si stiu ca nu sunt chiar printre preferatii vostri, in schimb eu tin la voi. Poate va puteti imagina cum e...

Va salut, noapte buna!

5 ore am dormit az’noapte. Groaznic. De dimineata am mers cu Zuzu la scoala sa dau examenu’... si acolo m-am intalnit cu Ana si Alex care s-au trezit special pentru mine, pentru sustinere. Va salut pe aceasta cale si va mai multumesc inca o data... you guys rock! Si am fost nenica prima comisie de mi-a strigat ala numele si m-am si speriat, zic wtf... am intrat printre primii. Mai clar pe locul 13. Intotdiauna mi-a purtat noroc si am zis, e clar... daca imi pica si chestionaru’ 13...

Mi-a picat 15... m-am uitat peste el, totu’ ok. Raspunsuri foarte evidente. Era imposibil sa pic, ma duc la corector.. cu picioarele tremurand de emotie... bang, 24! Yeyyy... zburd afara din sala precum o capra si ma duc la „copii” sa le zic. Vine si taica miu... incep sa sun lumea, maica mea m-a intampinat cu o replica de genul „Ce-ai facut? Ai picat, nu?” Mrrrrr... Eniuei, am stat afara si am asteptat sa se anunte punctele de plecare... si de n-am raaaas cu cei doi prieteni de ma durea burta. Slava Domnului cu ei, ca nu stiu cum faceam faţă tensiunii. Tata s-a retras intr-un colt, sa lase copiii sa vorbeasca.. asa.. ca tinerii... : )) Dupa ceva timp, am aflat unde dam traseul si ne-am dus la locul stabilit. A venit si Zuzu... care mai avea pe cineva cu sala luata care astepta sa dea practica. Asadar, am picat primul candidat din a treia runda. Si ce sa va zic? Intrasem in panica.. pentru ca incepuse sa ploua si n-aveam vizibilitate buna si incepusem sa il ţăcăn la cap pe Zuzu cu „Da’ nu imi stergeti si mie geamul din spate? Da’ nu dati drumu’ la caldura ca sa se dezabureasca geamurile?” Ma rog.. si am stat de vorba cu unu’ dintre elevii lui... de 54 de ani : )). Foarte simpatic omu’... mi-a dat o mie de sfaturi, sa ma controlez, sa ma relaxez psihic, sa nu imi fie frica etc... In fine...

Vine monsiu politai, se urca in masina... zice „Puteti incepe” dupa ce completeaza niste hartii si am inceput. Stanga dreapta stanga stanga dreapta stanga stanga... „Opriti pe dreapta, sunteti admisa.”

The crowd was cheering... Yeeeeey!!!

Am coborat din masina toata un zambet si zic „Am luat”. Nu imi venea sa cred... aproape cu lacrimi in ochi... Doamne, mi se parea ireal... stai, inca mi se pare. Nu credeam ca o sa mai termin cu toata treaba asta vreodata. In orice caz, am ramas la campia libertatii... habar n-aveam sa ma intorc, da’ ce mai conta... Pe drum am sunat lumea si am anuntat ca am luat... Unii au raspuns, altii nu. Unii m-au ignorat, altii nu. Si am fost toata ziua euforica. Dragii mei, in sfarsit am terminat acest capitol. Am inceput pe blog si l-am terminat azi, tot pe blog.

Azi iubesc lumea.

Am pus ieri pe net un filmulet cu mine, facut la caterinca, bineinteles. Eu facand playback pe Florin Chilian. Il urcasem pe trilulilu ca daca il pun cu blogger se vede in reluare... si ce crezi, vad azi ca s-au apucat niste puli desptepte de put sa comenteze fara sa ia in seama tonul IRONIC! pe care il adoptam. DOH! In fine... am scos materialu' respectiv ca n-am chef sa ma cert sau sa ma enervez pentru rumani prosti care n-au trecut de clasa a 4a. Astia-s aia teribilisti...

Stateam si ma uitam la teribilista asta de Udrea... (asta e nou' meu cuvant pe care il voi imprumuta de la omu' cu pupile dilatate) Si-a scos ea blog... ca-i la moda, ce puii mei!

Omnia mea mecum porto - asta nu o sa iti ascunda culoarea parului, believe me hun bun...

Pai madam... blog=postare zilnica; blog=jurnal; blog=... multe! Iti deschizi si matale blog ca-i mare trend... nah turma... nah ca nu-ti mai ajunge popularitatea, escroaca mica!

width="300" height="180" alt="What Kind of Blogger Are You?" border="0" />


O leapsa de la blogatu...

O dau mai departe luuuuu': Groparu' (the one and only), Lex$Mark si Piticu... (vai ce imi vine sa iti zic Piticot... ptiuptiu)

Nici macar browseru’ nu imi face fatza... s-a blocat de la atatea postari :| Dumbass!! Cred ca a inceput sa ma doara capul... cred ca a venit vremea sa iau un prozac... cred ca la 17 o sa ies.. ma duc sa mai fac niste chestionare, sa imi caut pixul roz.. sa fac dush ca poate cade iar curentu’ si nu mai apuc sa ma lustruiesc... si una peste alta... dupa cum am zis acum 5 minute... ma paste un atac de panica..

nunununu...n-am voie... trebuie sa stau calma.. Hai mah ce dracu e doar un examen bashit... Da, dar daca nu-l iau acum nici ca-l mai dau... Ete dah... Da mah, macar sala sa o iau... Taci tu ca o sa o iei... Pe amandoua? Da... Bun, hai ca mai merge...







Si totusi.....

Uitasem sa va spun. Zilele astea am fost foarte extrem de optimista. Si-am zis, gata... marti ma duc sa imi iau permisu’... si azi de dimineata... o persoana extrem extrem extrem de draga mie.. imi zice ceva de genul „Bai, ia... nu-ti mai face tu asa sperante cu permisul ala, nu vreau sa te vad bocind pe aici”... si am ramas putin socata pe moment. Nu ma asteptam sa zica asta. Sunt sigura ca nu a zis-o cu rea intentie, nu avea cum, dar... m-am simtit asa.. putin descurajata si stateam si ma gandeam... Si pe cand ma gandeam, m-a luat asa un atac de panica de simteam ca ma sufoc. Nu puteam sa respir, dar pentru ca erau persoane in jurul meu am reusit sa ma controlez si sa depasesc situatia insa nu o sa uit prea curand. Ba mai mult, mi-am adus aminte de cum ma simteam cand eram mica, la niste crize de tuse puternica cand ma sufocam si ma zvarcoleam neajutorata. Eram bolnava. Aproape ca dadusem in astm atunci... dar azi a fost doar panica, simt ca ma mai pandeste unul... si ca o sa ma zvarcolesc neajutorata.
Cine a zis ca cel mai mare dusman al tau esti tu insuti.. a zis bine... Zeeeeeen

Va spun de pe acum, dupa cum mi-am luat pulsu’, diseara nu cred ca o sa pot pune geana peste geana. La 5 dimineata ma vedeti pe mess, pe blog... scriind, injurand, mancand, scanand, facand acatiste, cu lumanari, cu Doamne iarta-ma.. cine stie ce alte metode de invocare a norocului/spiritelor/mortilor/mortii... Poate ajung la diavol, ce-ar fi sa imi vand sufletul? It’s a preeeeetty good deal! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa... BAAAAAAAAAAAAAH!!! Mi-am adus aminte... ! Futu-i!!! Pixu’ ! Am uitat sa imi caut pixul roz, ala cu care am luat sala prima oara :| oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit oh shit...... Are cineva un pix norocos???? ARE CINEVA ASA CEVA??? Oh man... i’m so screwwwwwwed....

Melodia am gasit-o pe trilulilu si mi-a placut cica... unde dracu' o fi pixu ala... DoamneDoamneDoamneundemiaipuspixu..... kugelschriber? sau-cum-pana-mea-s-o-scrie? Dumnezeu ce nationalitate o avea? O fi german? POate nu intelege... pen? Le pixeur? Oh c'mon, nu va mai prefaceti ca nu ma intelegeti....

Voiam sa scriu un blogpost furios azi, am zis... e timpul! E timpul sa imi arat frustrarile in mod direct... worldwideontheweb.... da’ uite ca m-am razgandit, spre norocu’ vostru. Va spun, zilele astea am obosit ca sa mai am puterea sa ma enervez...

Am obosit sa invat legislatie din cartea asta si am obosit sa fac chestionare peste chestionare la care sa am rezultate asa diferite.

Am obosit sa ma trezesc in fiecare zi la 7-8, pana si in weekend!

Am obosit sa regret lucruri pe care aveam tot dreptul sa le fac pentru ca nu era potrivit.

Am obosit sa ma gandesc la examenele astea cretinoide (ca mi-au mancat sinapsele, caca-m-as pe ele) si sa imi fac mii de griji ca nu voi trece cu bine.

Am obosit sa uit lucruri... cum ar fi sa imi spal geaca patata de ciocolata calda. Nu mai suport sa uit... chestii ! De Craciun sa imi faceti CA CAdou un tricou pe care sa scrieti „Sunt uituca” (pe fatza si spate, maneci etc.) Poate aveti si o stampila sa ma votez cu un mesaj si pe frunte...

Da, sunt nebuna. Sunt stresata de propria-mi persoana. Faceti-va cruce! Eu imi fac...