Sunt ceea ce gândesc

5 ore am dormit az’noapte. Groaznic. De dimineata am mers cu Zuzu la scoala sa dau examenu’... si acolo m-am intalnit cu Ana si Alex care s-au trezit special pentru mine, pentru sustinere. Va salut pe aceasta cale si va mai multumesc inca o data... you guys rock! Si am fost nenica prima comisie de mi-a strigat ala numele si m-am si speriat, zic wtf... am intrat printre primii. Mai clar pe locul 13. Intotdiauna mi-a purtat noroc si am zis, e clar... daca imi pica si chestionaru’ 13...

Mi-a picat 15... m-am uitat peste el, totu’ ok. Raspunsuri foarte evidente. Era imposibil sa pic, ma duc la corector.. cu picioarele tremurand de emotie... bang, 24! Yeyyy... zburd afara din sala precum o capra si ma duc la „copii” sa le zic. Vine si taica miu... incep sa sun lumea, maica mea m-a intampinat cu o replica de genul „Ce-ai facut? Ai picat, nu?” Mrrrrr... Eniuei, am stat afara si am asteptat sa se anunte punctele de plecare... si de n-am raaaas cu cei doi prieteni de ma durea burta. Slava Domnului cu ei, ca nu stiu cum faceam faţă tensiunii. Tata s-a retras intr-un colt, sa lase copiii sa vorbeasca.. asa.. ca tinerii... : )) Dupa ceva timp, am aflat unde dam traseul si ne-am dus la locul stabilit. A venit si Zuzu... care mai avea pe cineva cu sala luata care astepta sa dea practica. Asadar, am picat primul candidat din a treia runda. Si ce sa va zic? Intrasem in panica.. pentru ca incepuse sa ploua si n-aveam vizibilitate buna si incepusem sa il ţăcăn la cap pe Zuzu cu „Da’ nu imi stergeti si mie geamul din spate? Da’ nu dati drumu’ la caldura ca sa se dezabureasca geamurile?” Ma rog.. si am stat de vorba cu unu’ dintre elevii lui... de 54 de ani : )). Foarte simpatic omu’... mi-a dat o mie de sfaturi, sa ma controlez, sa ma relaxez psihic, sa nu imi fie frica etc... In fine...

Vine monsiu politai, se urca in masina... zice „Puteti incepe” dupa ce completeaza niste hartii si am inceput. Stanga dreapta stanga stanga dreapta stanga stanga... „Opriti pe dreapta, sunteti admisa.”

The crowd was cheering... Yeeeeey!!!

Am coborat din masina toata un zambet si zic „Am luat”. Nu imi venea sa cred... aproape cu lacrimi in ochi... Doamne, mi se parea ireal... stai, inca mi se pare. Nu credeam ca o sa mai termin cu toata treaba asta vreodata. In orice caz, am ramas la campia libertatii... habar n-aveam sa ma intorc, da’ ce mai conta... Pe drum am sunat lumea si am anuntat ca am luat... Unii au raspuns, altii nu. Unii m-au ignorat, altii nu. Si am fost toata ziua euforica. Dragii mei, in sfarsit am terminat acest capitol. Am inceput pe blog si l-am terminat azi, tot pe blog.

Azi iubesc lumea.