Sunt ceea ce gândesc

Poate nu imi mai vin idei de accesorii bune de pus pe Handmade by Lexis, dar din cand in cand imi place sa ma joc cu fardurile pe care le am si sa creez posibile combinatii de culori. Daca vreun barbat, vreodata, o sa ma iubeasca cu aceeasi intensitate cu care o sa il iubesc eu, vreau sa citeasca in ochii mei tot ce are de citit si sa ii aprecieze la adevarata valoare.

E singura parte din fizicul meu cu care nu am o problema, care imi place neconditionat, pe care o consider frumoasa si ii multumesc mamei nu numai ca mi-a dat viata si ca m-a crescut, dar si pentru ca mi-a dat ochii astia.

Ce pot sa zic? Am o pasiunea pentru iris. Toata lumea stie ca am o obsesie pentru ochii albastri, dar pe cat imi plac, nu stiu daca i-as da in schimb pentru ai mei. Ai mei mi se potrivesc mie. Sunt eu. Cred ca "ochii sunt oglinda sufletului", nu este o zicala, ci un adevar. Si mai cred ca in ochi poti citi atat sentimentele, emotiile unei persoane cat si vechimea sufletului ei. Am dat de oameni cu privirile crude, cu privirile inocente si de oameni trecuti prin viata, care privesc lumea cu o intensitate neobisnuita. Eu nu stiu in ce categorie intru.

Oricum, azi avem 2 machiaje, unul rosu si unul albastru. Nu pot sa ma hotarasc care dintre ele imi place mai mult, asa ca mai bine imi spuneti voi pe care il preferati.

O sa incep prin a spune ca H.G. Wells m-a atras ca autor, ca om, ca personalitate, inca de acum cativa ani. De fapt, de cand s-a facut filmul The War of The Worlds si m-am informat mai mult despre el.

Acum mult timp, nici eu nu mai stiu cat, m-am apucat de citit Omul Invizibil. E un roman micut, de vreo 200 de pagini in care Wells ne poveste despre intamplarea fericita sau mai bine spus necazul unui om de stiinta care fireste, dupa titlu, a reusit sa devina invizibil. Mi-a luat mult timp sa o termin pentru ca din pacate am intrat intr-o perioada in care am refuzat sa ma recreez citind sau uitandu-ma la filme, asa ca am tras de ea mult si bine. Abia in seara asta am terminat-o.

Exista si o ecranizare a cartii, de prin 1933, pe care nu am vazut-o inca.... adica cred ca nu am vazut-o. Nu stiu, imi amintesc ca era un film despre un om invizibil pe ProTV acum multi ani, dar nu stiu daca are de-a face cu cartea sau nu si sunt prea multe rezultate la IMDB ca sa imi dau seama. Poate era de fapt unul dintre seriale. Nu stiu.

Cartea a fost publicata in anul 1897 si vreau sa v-o recomand pentru ca... in mod normal mie nu imi plac romanele SF si chiar daca am lalait-o si am terminat-o greu, chiar merita, mi-a placut. Are un stil usor, chiar daca e scrisa la sfarsitul secolului al XIX-lea si Wells are intr-adevar un mod aparte de a spune o poveste.

Eu eram mai mult curioasa cum e The War of the Worlds, deoarece stiti cu totii ca lecturarea romanului la radio a lui Orson Welles, in 1938, a produs panica si haos general printre ascultatori. Si daca nu stiati, stiti acum. Asa ca mi-am zis "Cat de real poate fi scrisa?", ei bine, nu am aflat cat de real e scrisa, dar daca isi pastreaza stilul in absolut toate romanele, nu mi-e greu sa ghicesc.

Nu stiu daca o sa continuu cu H.G. Wells. Cred ca nu, dar cu siguranta intr-o zi o sa citesc si Razboiul Lumilor. Curiozitatile mele, mai ales in materie de carti si filme, trebuie mereu satisfacute.

Yeah, I know. In ultima vreme am postat chestii mai literare pe aici, pentru că până la urmă blogul ăsta e un fel de terci cu de toate, tot ce însemn eu în mare parte. Eu însemn cărţi, filme, emoţii, muzică, întâmplări şi literatură... Aşa că hai să mai trecem un film în rubrica de reviewuri.

Funny People este un film din 2009, cu Adam Sandler şi Seth Rogen, ce aduce în prim plan viaţa comedianului George Simmons care e plin de bani si află că are leucemie. Well, prima reacţie a fost... "parcă era pus la comedie". Chiar este pus la comedie, cu toate astea e mai mult dramă, aş spune eu. Sunt multe părţi amuzante, ce-i drept, dar mai multe triste.

Mă consider norocoasă dintr-un punct de vedere: aveam chef să văd un film. La mine cheful nu se termină o dată cu filmul, nu ştiu dacă vi s-a întâmplat. Mie mi se întâmplă des ca o dată terminat un film, să pun altul la 5 minute. Eh si în seara asta era un chef longeviv, însă filmul ăsta nu a avut decât 2 ore şi jumătate, aşa că a stors tot din mine pe ziua de azi.

2 ore şi jumătate? Dă-o dracu de treabă... pentru ce să ai nevoie de atâta timp? Am avut chef mare de film de m-am întrebat "Băi da' filmul ăsta nu se mai termină?" abia după 2 ore şi 5 minute. Şi da, e de condamnat lungimea sa, nu ştiu câţi ar avea răbdarea să se uită până la final şi nu mi se pare un subiect pentru care să te lungeşti atât, sincer. Sunt puţine filmele pe care le-am văzut şi să depăşească 2 ore, cred că le pot număra pe degetele de la mâini.

Atinge puncte sensibile, cum ar fi... prietenia, dragostea şi reacţia oamenilor care înfruntă moartea. Merită văzut pentru ideile astea şi pentru glumele amuzante, aşa că vi-l recomand, dar NUMAI dacă aveţi răbdare şi timp.

Cheers.

Articol publicat de Cailum

Stau de o ora si ma holbez la monitor, gandindu-ma cum sa scriu asta. Tamplele ma ard, nu mai vad clar, tigara a ars aproape pe jumatate de cand nu am mai tras un fum, mirosul de cafea de la a nspea cana bauta azi ma mai dezmorteste putin, dar intrebarea asta nu imi da pace de o ora : cine esti tu pentru mine?.... de ce ma intreb asta? Simplu : din cauza ei.

Ne stim de cativa ani buni deja, am impartit bune si rele, am ras mult impreuna, m-ai ascultat mereu…. crezi ca ma cunosti, cred ca te cunosc ; acum ca am aflat despre ea, oare te cunosc cu adevarat? De cand am aflat despre ea si ce a insemnat ea pentru tine, perspectiva mea asupra ta s-a rasturnat complet ; te vad in alt fel, te percep in alt fel….incerc sa te vad prin intermediul si influenta ei asupra ta….si ma deprima cumplit, deoarece aveati mult mai multe in comun decat vei avea vreodata cu mine ; ai spus odata ca in afara de muzica, nu va lega nimic…. oare? Eu vad si alte punti de legatura : carti, preocupari, stil de viata, mod de gandire ; sunt multe punti de legatura sufletesti (stii ca muzica si cartile sunt vitale pentru mine, stii ca ele vorbesc pentru mine, ca nu pot fara ele ; poate nu sunt mijloace de comunicare decisive pentru tine, dar pentru mine sunt, versurile unei melodii pot spune mai multe decat un roman intreg), asa ca vrei sa spui ca numai muzica v-a legat? Intuitia nu m-a inselat vreodata si nu cred ca o face in cazul asta….a fost mai mult intre voi decat vrei sa recunosti, dar nu vrei sa spui, pentru ca stii cat de mult ma va rani, cred ca banuiesti ce cicatrice imensa mi-ai lasat in suflet cand ai spus ca la inceput nu am fost decat o simpla curiozitate pentru tine, o mica provocare, un premiu de consolare dupa ce pierdusei titlul cel mare…..oricum nu mai conteaza, “ea e trecutul, tu esti prezentul, nu mai despica firul in o mie!”. Si nici nu am mai facut-o, dar de fiecare data cand ii aud numele, cand ii vad pozele prin reviste la evenimente, ii citesc afirmatiile intelepte despre autocunoastere si profunzimea sufletului, ei bine, imi aminteste de voi doi si curiozitatea aia bolnava ma face sa caut in sufletul tau usa aia pe care scrie “Accesul interzis in afara persoanelor autorizate” in spatele careia stati voi doi undeva, candva in timp….si ma seaca de energie, si sufletul mi se strange ghem si ma intreb in ce consta fascinatia ei asupra ta, fascinatie care te atrage si hipnotizeaza chiar si acum, fascinatie pe care nu o regasesc in ochii tai cand ma privesti.

Da, sunt multe usi inchise in ochii tai, stiu ca nu am voie sa privesc, stiu ca nu am voie sa intreb. Am invatat prea bine sa iti evit privirea, atat de bine, incat nici nu te mai cunosc azi…..nici nu stiu daca am facut-o vreodata….Stiu, iubirea gaseste si alte mijloace de a lega doi oameni in afara de muzica, mod de gandire, stil de viata, carti…..dar nu pot sa nu ma vad ca pe un premiu de consolare, cand intuiesc atata regret si jind in spatele usii cu numele ei. De ce? Pentru ca ea a plecat spre zari mai senine si autocunoastere, iar eu sunt singura care a ramas, care a ales sa stea.

Am mai tras o data din tigara, am baut ultima gura de cafea rece, iar focul din tample s-a mutat in piept si arde,arde……doare rau, dar imi place…la modul voluptuous, macabru si masochist. Maine o sa imi treaca, pentru ca o sa ma saruti si o sa imi spui ca numai prezentul conteaza, iar eu o sa zambesc si o sa ma consolez rapid cu minciuna, pentru ca stii sa o spui atat de frumos! Dar intrebarile raman : cine esti tu pentru mine, eu pentru tine, cine suntem noi?

"Deschideti citatul... "

Si toti elevii deschisera pe propria foaie de caiet, propriul set de ghilimele, ca atunci cand deschizi un capitol nou din propria viata.

"Adevarul e ca o picatura de apa salvatoare. O picatura din ploaia senina care acoperea orasul, o picatura tacuta, linistita, lina care avea sa salveze o persoana. Oare cel care tine picatura stie ca are sa se evapore? Oare alege sa salveze existenta picaturii? Sa ii dea un scop nobil? Alege sa salveze un suflet cu pretul propriului sacrificiu? Ma intreb acum daca tu ai... ce? ce? ce? Scurgatorul! Scurgatorul! Ca barfitoarele alea... ce? Ce? Nuuuuu... Inchideti ghilimelele".

Si toti elevii au inchis ghilimelele. Se mai termina un capitol.

Noapte buna.

- Sper ca intr-o zi sa apuc sa spun lumii intregi povestea noastra.
- De ce? E prostesc sa faci asta.
- Nu e. E o poveste grozava.
- E o poveste trista…
- Vrei tu sa fie trista?
- Nu vreau eu…
- Atunci nu spune ca e trista.

----------------------------------------------------------------------------------------------

- Mi-ar placea sa plec.
- Unde? Unde ai vrea sa fii?
- Departe, poate in Olanda. Visez.
- Viseaza. Imi plac visele. Imi plac visele tale.
- Mie nu imi plac ale tale.
- De ce?
- Nu cred ca ma includ.
- Habar n-ai.
- N-am, asa e. Mai bine spune-mi tu.
- Lasa.
- De ce? Nu vrei sa recunosti ca nu ma includ?
- Chiar vrei sa intram in discutia asta?
- Oricum nu exista.
- Si ce daca.. nu vreau sa iti spun nimic. Nu vreau sa stii nimic.
- De ce? E mai bine sa ma lasi in negura? Sa ma lasi singura cu presupunerile mele?
- Nu, imi place sa te las singura cu fanteziile tale.
- Dar ce? Tu nu ai fantezii ?
- Nu imi permit sa am.
- De ce? Toti ar trebui sa avem fantezii. Imaginatia e unul dintre cele mai frumoase daruri de la Dumnezeu. Daca lumea intreaga, planeta e o limita, imaginatia si universul sunt singurele lucruri infinite.
- Poate ca da, dar mie imi place mai mult imaginatia ta.
- Si mie imi place a ta. M-am plictisit de a mea.
- Vrei sa ne certam?
- Dimpotriva.
- Ce?
- Vreau sa nu ne certam. Vreau sa facem altceva.
- Din nou, ce ?
- Sa ne atingem mainile poate.
- Cam stupid.
- Nu e, deloc. Demult visez la atingerea palmelor noastre.
- Poate ar trebui sa incetezi.
- O sa incetez cand o sa vreau palma altcuiva.
- O sa vrei in curand.
- Nici macar nu stiu daca tu o vrei pe a mea. Nu stiu nimic. Imi lipseste zaua care ma prinde de lant, exact ca in poza. Zaua e la tine, dar nu stii daca e lucrul corect sa mi-o dai. Cand ai sa mi-o dai?
- Pai da, nu cred ca e lucrul corect.
- De ce ?
- Pentru ca nu stiu nici eu. Nu stiu nici eu ce trebuie sa fac.
- E simplu. Tre sa fii sincer, dar nu cu mine sau ceilalti, cu tine insuti.
- Nu pot nici cu mine insumi sa fiu sincer.
- Incearca. Pun pariu ca n-ai incercat.
- Ai dreptate. N-am incercat.
- Sa imi spui ce se intampla, dar sa fie curand.
- Nu stiu cand.
- Curand. Pierdem timp, pierdem momente.
- Mi-e teama.
- N-ai de ce. Sunt aici. Inca sunt aici.

Ziua mea idioată... cum poate fi o zi idioată doar stând în casă? Vă spun eu cum.

A început cu o cană de cafea şi cu neatenţia mea. Mi-am făcut cafea la ibric, proaspătă, am pus un strat de frişcă considerabil şi am luat o gură ca pelicanul. Dap, mi-a ars limba. Şi acum mă doare foarte rau.

Ziua se continuă cu o veste foarte proastă care m-a enervat şi ofticat atât de rău, aproape să plâng, dar n-am plâns pentru că m-am concentrat mai mult pe nervi. Am aşteptat o lună întreagă pentru ceva şi acel ceva n-a mai venit şi azi am aflat şi uite aşa...

După asta mi-am venit în fire, am zis că nu e un sfârşit de lume cu toate că îmi pusesem atât de multe speranţe... Primesc un telefon, era o colegă de facultate care îmi spunea că sunt probleme cu unele examene. Iar mă enervez.

Am nişte probleme cu notebookul, minore ce-i drept, dar supărătoare, pe care încerc să le rezolv şi nu îmi ies. Iar nervi.

Da, mi-ar plăcea să se termine mai repede ziua pentru că nu mi-a plăcut şi mi-e teamă de ce o să îmi mai aducă. Şi poate nu sună cine ştie ce, poate fi mai rău, mult mai rău, dar mi se pare stupid, foarte foarte stupid. Nici măcar nu am putut să intru în starea mea de "whatever", aşa că pe toate le-am pus la suflet. Direct acolo s-au dus... la sursă... stupid...

Letters to Juliet... este un film... pe marginea prapastiei. Adica pe marginea prapastiei de prost. Hai sa zic ca prima jumatate mi s-a parut... oarecum OK. Sophie e o tanara logodita cu un tip care vrea sa isi puna pe picioare un restaurant si merg in Italia pentru a-si face luna de miere in avans. Inceputul este tipic filmelor romantice slabute pe care le vezi intr-o vineri seara. Sau pe care le vad eu intr-o vineri seara...

Filmul se continua cu Sophie care ajunge la peretele Julietei, unde femei din toata lumea scriu biletele si le lasa lipite de/in perete. Secretarele Julietei sunt niste femei care aduna toate scrisorile la sfarsitul zilei si raspund la ele. Sophie ajunge sa raspunda si ea unei scrisori pe care o gaseste printre caramizi, din 1957. Ideea e draguta, nu? Si ce se intampla mai departe e dragut, dar pe la jumatatea filmului-spre sfarsit, un film "slab, dar care merge", devine doar "slab". De-aia si scriu recenzie la el, pentru ca nu prea pot sa imi dau seama daca mi-a placut cat de cat sau nu. Tind spre "nu" pentru ca ultima parte a fost de-a dreptul idioata, super cliseica, trasa de par, penibila si asa mai departe.

Nu pot sa ma consider o persoana fara inima, dupa cum bine stiti, bocesc la multe dintre filmele bune pe care le vad, dar la asta aproape ca am plans la cat de prost a fost sfarsitul. M-am uitat pana la capat pentru Amanda Seyfried, o consider o femeie frumoasa si mi-a placut mult in celalalte filme pe care le-am vazut cu ea (Dear John, Mean Girls si Chloe). But man... nu prea mai am ce sa zic, serios. Mi-ar placea sa va uitati si voi la el, daca nu l-ati vazut.... si stiu, am innebunit, va spun sa va uitati la un film care mi s-a parut slab, dar serios, poate nu l-am inteles eu si l-am etichetat gresit. Oricum, nu pot sa zic chiar ca se incadreaza in topul meu de "iar mi-am pierdut o ora jumate din viata aiurea" si au fost lucruri care mi-au placut foarte mult, cum ar fi scrisoarea Sophiei (pe care o sa o pun mai jos) si "indemnul" filmului de a nu astepta o viata intreaga pentru a fi cu cel pe care il iubesti.

"Dear Claire,

'what' and 'if' 'are two words as non-threatening as words can be. But put them together, side by side, and they have the power to haunt you for the rest of your life.

What if? What if? What if?

l don't know how your story ended, but if what you felt then was true love then it's never too late. lf it was true then, why wouldn't it be true now? You need only the courage to follow your heart. l don't know what a love like Juliet's feels like, a love to leave loved ones for, a love to cross oceans for, but l'd like to believe, if l ever were to feel it, that l'd have the courage to seize it. And, Claire, if you didn't, l hope one day that you will.

All my love, Juliet."

Ce-a fost mai important pe ziua de azi am notat aici, asa ca pe blogul ăsta nu imi rămâne decât să fac un review la un film... asta dacă reuşesc să văd unul azi care să merite review luând în considerare durerea de cap cu care m-am bătut şi eu şi ibuprofenul toată ziua.

Ah da, am început să îndrăgesc o nouă melodie. Este cântată, fireşte, de cei de la Florence and The Machine. Enjoy.

O parte importanta a filmelor este coloana sonora. O coloana sonora bine aleasa poate ajuta filmul cu mult, si invers, una proasta, il poate dezavantaja. Imi place sa ascult lista de soundtracks si separat daca un film si-a pus amprenta pe mine, asa ca cele 6 filme care mi se pare ca ies in evidenta prin prisma melodiilor de pe fundal sunt (netinand cont de ordinea asezarii):

1. Queen Of The Damned
2. An Education
   
3. Mean Girls
4. New Moon
5. Romeo si Julieta
6. Moulin Rouge!

Queen of The Damned e un film destul de slab, dar care la vremea lui era considerat o capodopera de marea majoritate a adolescentilor care visau la Lestat si Akasha. Cand l-am revazut prin 2008 aproape ca m-a bufnit rasul si singurul lucru care mi s-a parut in continuare exceptional a fost coloana sonora.

An Education, un film pe care l-am indragit de la bun inceput, aduce in prim plan povestea unei adolescente care este cucerita de un barbat mai in varsta, cu bani. Ei traiesc o frumoasa poveste de dragoste care, din punctul meu de vedere, a fost si mai frumos zugravita cu ajutorul melodiilor alese.

Mean Girls, cu Rachel McAdams si Lindsay Lohan, este o comedie savuroasa, facuta dupa cartea lui Rosalind Wiseman - Queen Bees and Wannabes. Sunt sigura ca multi au vazut deja filmul pentru ca e una dintre acele comedii de care nu te plictisesti. Eu l-am vazut de zeci de ori (stiu, usor exagerat) la vremea respectiva sau cel putin faze din el.

Controversatul film New Moon, realizat dupa a doua carte din seria Twilight, de Stephenie Meyer a castigat votul meu pentru coloana sonora. Hey, stiu ca multi dintre voi... (in special cei care apartineti genului masculin) nu dau 2 bani pe el (si probabil si-au dat ochii peste cap cand au vazut titlul) si mi se pare normal, e mai mult film de fete. Si da, ma enerveaza cei care arunca cu balegar in el pentru ca eu nu arunc cu balegar intr-un film despre box de exemplu, care nu mi-a placut. Ciocu mic people, fiecare cu gusturile, pasiunile si durerile lui. Eu am citit inainte cartea si mi s-a parut bine ecranizata, mult mai bine decat Twilight.

Romeo si Julieta si Moulin Rouge! se incadreaza amandoua in categoria musical, dar nu le pun pe acelasi plan. Romeo si Julieta mi s-a parut mai bun decat Moulin Rouge!, chiar daca la o diferenta foarte mica. Oricum, coloanele sonore sunt de top.

Bineinteles, ce am scris aici... e total subiectiv, nu trebuie sa fiti de acord cu ele. Sunt filme si filme, oameni si oameni, dar pana una alta, iata top 5 cele-mai-tari-melodii alese din cele 6 filme de mai sus: