Sunt ceea ce gândesc

Offtopic: Săptămâna asta a fost o nebunie. Mult de lucru, mers pe jos... obositor. Uneori îmi place să merg pe jos, da' nu cu pungi, haine şi alte lucruri în plus. A fost traficul lejer şi asta mi-a plăcut, poate unul dintre cele mai bune lucruri care se puteau întâmpla.

Eh, acum să vă spun la ce se referă titlul... Acum vreo lună-două mama a început să se ataşeze de o căţea cu doi pui frumoşi. Îi hrănea în fiecare zi şi se juca cu ei. În fiecare dimineaţă ei erau acolo, cei doi pui erau fată şi băiat, băiatul era alb cu pete negre şi fata bej. Până şi când ieşeam eu, ei se bucurau şi dădeau din funduleţ, săreau pe picioarele mele şi lătrau ca nebunii de entuziasm. Acum două săptămâni dimineaţa nu mai aşteptau în faţa porţii decât puii. Ne întrebam unde e mami lor ca să aflăm ulterior că a dus-o cineva. Aşadar rămăsesem cu cei doi pui. Cel mai mult ne ataşasem de băiat, era şi mai măricel şi era tare jucăuş şi frumos. Le-a dat mama să mănânce în continuare dimineaţa, iar săptămâna asta nu a mai vine niciunul dintre ei. Ne-am uitat triste gândindu-ne că i-au dus şi pe pui, dar următoarea dimineaţă a venit aia mică. Unde o fi fost căţelul? Săptămâna asta a venit deci numai unul dintre pui.

Zilele trecute am aflat că cineva l-a otrăvit pe ăla mic care primise şi un nume, Biţă. Am auzit ieri că ar fi murit. Dacă nu a mai venit la noi, ne-am dat seama că nu avea să se mai întoarcă... Lume tâmpită... cu ce le-o fi greşit lor căţelul ăla...




Vama - Dumnezeu nu apare la stiri