Sunt ceea ce gândesc

Articol publicat de Lexis (AG)

Nu sunt o persoană slabă, asta să fie clar. Nu sunt trasă prin inel, nu-s păpuşă Barbie, n-am abdomen plat. Sunt eu, întotdeauna am fost plinuţă. De mică aveam colăcei pe burtă, jur! Vă arăt poze dacă vreţi...

So acum două săptănâni ne-am luat cântar. Am avut un mic şoc. Am pus ceva de când m-am cântărit ultima oară (prin August şi de atunci nu mă mai cântărisem de vreun an). De acum două săptămâni am început să am mai multă grijă cu ce mănânc. Am băut NUMAI apă plată sau minerală şi ceai neîndulcit sau îndulcit cu miere. Am lăsat-o mai moale cu prăjelile şi cu dulciurile. Dau la bicicletă de 3-4 ori pe săptămână, mănânc mai multe fructe şi mănânc la ore fixe. Şi acum am 2 kg mai puţin.

Mi-am zis că nu e bine să tai dulciurile din start, mi-e greu să mă abţin. Ce-i drept nici înainte nu făceam aşa mari excese, dar nu mă abţineam când venea vorba de clătite cu ciocolată sau bomboane cu lichior. Acum mă abţin, dar nu m-am lăsat de tot. E greu cu dulciurile, de suc pot să stau departe fără probleme. Seara nu mănânc, dar mai fac excepţii. De exemplu săptămâna asta am mâncat de două ori seara: o dată nişte senvişuri şi o dată nişte supă de pui. Se întâmplă să mai ronţăi seminţe ca să îmi păcălesc stomacul în cazul în care cere ceva.

So înainte nu îmi prea păsa câte kg am, pentru că nu aveam de unde să aflu. De când ne-am luat cântar lucrurile s-au schimbat, trebuie să recunosc că nu în rău. Nu slăbesc decât pentru mine, pentru satisfacţia pe care o am când văd că numerele scad. E şi mai ieftin până la urmă, în loc să îţi cumperi o sticlă de suc de 5 lei, mai bine îţi iei o sticlă de apă plată la 3 lei. Muhahahahahaaaa.... se umplu buzunarele şi burta scade...