Sunt ceea ce gândesc

Articol scris de Lexis (AG)

Cailum a scris în postarea anterioară că vrea un băiat... eu vă spun acum că am fost unul.

Nu credeam în vieţi anterioare, prostii fantastice, supranaturale şi blabla-uri ieftine. Jur că nu credeam în ele... până şi acum sunt sceptică în privinţa multor prostii, cu excepţia ăsteia.

Pentru început să stabilim că eu mă simt atrasă de bărbaţi, deci sunt hetero 100%... deci nu mă înţelegeţi greşit prin ce urmează să scriu.

• Când eram mică am făcut pipi din picioare într-o zi, ca băieţii, cu toate că nu am furtunel.
• Mă fascinau maşinile, am condus prima oară când aveam vreo 5-6 ani pe un câmp.
• Pe la 11 am mai încercat o dată să conduc, dar nu mi-a ieşit aşa că m-am lăsat păgubaşă.
• Tind să preiau controlul asupra unor lucruri. Domin.
• Cândva, demult, am avut un vis... foarte... pe dos... de fapt mai multe... Deci de mai multe ori m-am visat cu sculă, fraţilor... Da, cu sculă, cu puţă... O dată chiar am visat că i-o trăgeam uneia, că eram bărbat...
• Pe stradă mă uit la tipe şi nu admirativ... ci porcos. Nu, nici mie nu mi se par normale lucrurile astea şi da, şi eu mă tăvălesc pe râs când îmi dau seama cum sună... de-asta şi scriu, ca să râdeţi şi voi de ele.
• Când văd o gagică mă uit de sus în jos la ea... şi dacă e frumoasă sau are ceva placut ochiului meu, nu pot să mă abţin să nu gândesc "Mamă, ce i-aş trage-o lu' asta dacă aş fi bărbat".

Din toate chestiile astea nu reiese decât o singură concluzie... cândva sigur am fost bărbat... şi e al naibii de amuzant. Oare de ce de data asta am ieşit femeie?