Sunt ceea ce gândesc

În primul rând pentru ca eu nu pot să i-o ofer. Mă pricep la blogger, mă pricep la făcut cercei cât de cât, pot să fac supă sau omletă, să fiu amuzantă sau enervantă, mă pricep la lucruri în general, dar la găzduire web, nu. Încerc să fiu cineva, de mulţi ani încerc asta şi am avansat în propriul meu top puţin câte puţin, am avansat în maturitate şi iau decizii mai bune decât înainte. Presupun că şi participarea la acest concurs e tot o decizie mai bună decât cea dinainte (a sta deoparte în ideea că oricum nu câştig pentru că sunt doar o altă persoană anonimă cu blog). Cred în ceea ce scrie pe blogul meu, cred în mica lui deviză, aceea că „cel mai lung drum începe cu un pas”. Şi drumul meu tot cu un pas a început şi încă îl parcurg cu paşi mici, de bebeluş, pentru că nu am curajul de a face un pas mai mare, pentru a parcurge o distanţă mai lungă deodată.

În sensul acesta, nu am avut niciodată curajul să îmi iau un domeniu pentru că mi se părea inutil, dar acum îndrăznesc să spun că nu e deloc inutil. Nu e inutil pentru că îmi place ceea ce fac şi investesc timp şi suflet în asta. Aşadar, cred că găzduirea profesională ar reprezenta pasul acela mare care m-ar ajuta să mă dezvolt mai mult, să cresc în proprii ochi, dar şi în ochii celorlalţi.

Şi chiar dacă nu câştig la acest concurs organizat de http://www.tlh.ro al cărui juriu e format din Marius Sescu , Cristian “Piticu” Dorombach , Marius Patrascu , Razvan Pascu si un reprezentant TLH., oricum mulţumesc tuturor pentru iniţiativă pentru că mi se pare grozavă şi cel mai cool e faptul că nu se ţine cont de influenţă. Aşa mi se pare cel mai corect şi sper că se respectă regula obiectivităţii.