Sunt ceea ce gândesc

Din păcate suntem în România... şi ceea ce se alege este diploma. Dar eu nu mai vreau asta pentru mine însămi. Cred că 15 ani din viaţă este destul timp acordat studiului. Dacă învăţământul ar fi fost altfel la noi... ar fi meritat, dar când ţi se îmbibă capul cu teorie şi când dai cu ochii de practic rămâi ca prostu' pierdut, ce faci ?

E o decizie temporară, poate după ce termin facultatea mă apuc de masterat, dar mi se pare aşa... inutil. Şi probabil că angajatorii se uită la diplome, dar nu înţeleg de ce nu se uită la practic, la cum te pricepi la lucruri, la cât de repede prinzi "meseria". Poţi fi as la jobul respectiv, dar pentru ca nu ai avea diplomele care trebuie crezi că o să te angajeze cineva? Şi pe de altă parte, înveţi ca prostu' şi vine unu' cu liceu să îţi ia postul pe pile. But then again poate ai noroc şi eşti un James Cameron. Ştiaţi că omul ăsta a fost şofer de camion şi distribuia legume-fructe? Şi uitaţi-vă unde e acum, printre cei mai renumiţi, bogaţi şi buni regizori din LUME! N-a zis nimeni că e uşor, dar când crezi în tine şi eşti bun la ceea ce faci, nu diploma te face.

Nu cred că o diplomă e relevantă atunci când nu avansezi în carieră cu ea. Am auzit de oameni care au devenit supracalificaţi.... cum poţi să fii supracalificat? Şi oamenii ăia nu au serviciu acum, deci cred că totul se rezumă la noroc şi talent. Norocul poţi să ţi-l faci tu, talentul ţi-l dă Dumnezeu. Deci totuşi sunt în dubiu dacă ar trebui să mai îngraş Universitatea Bucureşti cu câteva zeci de milioane pentru un master...