Sunt ceea ce gândesc

Well... am trecut si eu printr-o fază... câteva săptămâni... Şi anume, mi-am prins de geantă diverse insigne care spuneau lucruri.

Cu toate astea, nu am ţinut seama de tipurile de oameni care îmi văd geanta în fiecare zi şi nici de pătura socială în care mă învârt sau cu care îmi petrec timp destul de indelungat zilnic. Aşa arăta geanta mea înainte să îmi dau seama de prostia pe care o făcusem (asta apropo de greşeli pe care le fac în legătură cu propria ţinută)


Ei bine, geanta mea a fost citită greşit de mulţi oameni. Ea era făcută să arate aşa doar pentru tipii drăguţi care ştiu engleza, deci cu un anumit background, cu o anumită cultură, potenţiali prieteni (as in BF). N-a fost aşa... de fapt geanta mea striga "disperare", dar din păcate sau poate din fericire nu a fost "citită" nici aşa. În funcţie de om, fiecare înţelegea diferit, am văzut asta pe expresia feţei lor când întorceau capul după poziţia fiecărei insigne şi se scărpinau în cap....

Insigna cu Evanescence pun pariu că de cele mai multe ori era citită ca "E-va-ne... ce? ce căcat e aia?"
Insigna cu "Young, Free and Single" probabil de cele mai multe ori era citită ca "Ioung, free and sing... ce? Ah, asta se crede mare englezoaică, 'rasa în cur de spălăciţi"
Insigna cu "Suflet de cititor feroce" cu siguranţă era interpretată ca "Se crede mare cultivată"...

Nu asta voiau să spună... Trebuia citită ca "Sunt singură, sunt în căutare, ştiu să citesc şi o fac ocazional şi nu spun "nu" rock-ului alternativ" Iar buburuza ataşată adaugă "mă mândresc cu şi îmi place ceea ce fac". Sure, mi-am dat seama că totul se reduce la "sunt disperată şi patetică" aşa că am scos două dintre insigne şi am pus-o pe următoarea...




Şi cu asta vreau să zic "Nu-mi pasă ce crezi despre mine, sunt cine sunt", dar sigur va rămâne şi ea la stadiul de cap întors şi scărpinat în cap.

În următoarea postare voi scrie opiniile mele, nu trebuie să luaţi ca literă de lege ceea ce voi spune.

Ştiu că scriu mai rar pe aici şi probabil foarte puţini mai vizitează pagina, însă am o scuză... am două bloguri care trebuie întreţinute! În plus, nu vreau sa vă plictisesc cu subiecte neinteresante, aşa că mă apuc şi fac cercei de ciudă că n-am ce scrie şi uite aşa postez mai mult pe http://alte-lucruri.blogspot.com

Ei, astăzi am despre ce să scriu aici.

În ultima vreme am văzut foarte multe persoane îmbrăcate prost. Prost în sensul de fără gust... şi machiate la fel de prost. Culmea e că ştiu câte ceva despre estetic şi despre machiajul ce pune în evidenţă sau nu o tipă şi tocmai de-asta mă frapează.

Sâmbătă am văzut una dintre cele mai urâte femei... de care a dat ochiul meu în viaţa asta. Tipa nu era urâtă pentru că aşa a lăsat-o Dumnezeu, ci pentru că nu ştie să se machieze. M-a şocat pur şi simplu. Avea buze enorme... încep să mă întreb dacă era travestit ce îşi făcuse operaţii estetice sau pur şi simplu o tipă care şi-a făcut operaţii estetice la greu. Oricare ar fi cazul... acele buze enorme (clar nenaturale)... erau date cu contur... Arăta absolut grotesc. Şi de parca asta nu te hipnotiza suficient, sprâncenele erau desenate cu un negru puternic şi se întindeau pân' la urechi (exagerez bineînţeles) şi arcuite excesiv, aia nefiind clar linia naturală a sprâncenelor ei. Părul era lung, drept şi vopsit cu negru. Naomi sau Nikita arătau de o mie de ori mai prezentabil. M-am speriat. Vă spun sincer. Şi tot la fel am văzut diferite piţi exagerat de fripte la solar... şi blonde! Băi nene, voi nu vă uitaţi în oglindă? Arătaţi oribil... Când le văd pe astea îmi vine să arunc cu un ou, că poate o punem de-o omletă.

Şi am făcut şi eu greşeli de-a lungul vremii în ce priveşte look-ul, dar important e să înveţi din greşeli şi din fericire am învăţat de la o vârstă fragedă, atât încât să nu ajung la treij' de ani şi să mă machiez/îmbrac nepotrivit.

Uite unde am greşit eu în ce priveşte lucrurile care mă avantajează sau nu, câteva reguli pe care le-am învăţat din proprie experienţă:
1. hainele largi nu avantajează mereu persoanele supraponderale. Personally, am observat că pe mine mă fac mai mare decât sunt şi asta nu e deloc ce urmăresc. So, pentru persoanele supraponderale... hainele nici strâmte de să dea şunca pe afară, nici foarte largi nu sunt bune. Găsiţi ceva potrivit, care să vă acopere în totalitate burta, chiar şi când staţi jos. Acelaşi sfat se aplică pentru toate obiectele de vestimentaţie, pantaloni, geci, etc.
2. Tot pentru persoanele supraponderale: negrul subţiază mult! Negrul nu inseamnă numai doliu, înseamnă şi eleganţă, sobrietate, etc.
3. Sunt sigură că multe femei supraponderale au un bust mare. Scoateţi-l în evidenţă! Nu spun să purtaţi decolteuri care expun ţâţele cum atârnă, depinde de bust... Dacă sânii sunt foarte mari încercaţi să purtaţi ceva care vă descoperă doar pieptul, dacă sunt mai mici (adică dacă nu atârnă ca nişte omlete) puteţi apela la decolteuri mai adânci, dar nu exageraţi. De asemenea: purtaţi sutien pentru numele lui Dumnezeu! Ceva tre' să le susţină...
4. Nu purtaţi fuste scurte sub nicio formă (ăsta e un sfat obiectiv, n-am purtat niciodată fustă scurtă). Arată dizgraţios, purtaţi doar fuste medii sau lungi. Nu vreţi ca lumea să vă vadă celulita de pe coapse, trust me!
5. La partea de machiaj sunt multe sfaturi de dat... Nici nu ştiu cu ce să încep aşa că o să spun doar anumite lucruri. Dacă nu ştii să te machiezi, dacă nu vrei să înveţi... nu te apuca din start de asta. Trebuie să ştii ce te avantajează, încearcă acasă mai multe tipuri de machiaj şi vezi care te prinde. Nu exagera cu glossul, nu exagera cu negrul, nu exagera cu nimic mainly. Discret e bine! Vezi ce culori îţi pun în evidenţă ochii.

Ochii pot capta atenţia de la toate imperfecţiunile tale.
Câteva sfaturi de farduri pentru ochii de diferite culori:

• pentru ochii albaştri: arămiu, negru, roz
• pentru ochii căprui: negru (creion sau tuş), verde
• caprui spre verde şi verzi: roz-mov, negru, verde
• ochii negri: aici cam toate culorile, depinde şi de forma ochiului.

Alte sfaturi:

• dacă ai un creion ce curge sau un rimel care se întinde şi nu stă unde trebuie - pe gene, renunţă la produsul respectiv, nu vrei să fii Morticia Adams
• atunci când vrei să te fardezi cu mai multe nuanţe fii atentă la culori, ai grijă să se întrepătrundă corect, o culoare sau o nuanţă nu are voie să treacă brusc la alta.
• găseşte nuanţa potrivită de fond de ten. Nu îţi lua o nuanţă mai închisă decât pielea ta, te poate dezavantaja total. Şi pe de altă parte, nu folosi deloc dacă nu ai probleme cu tenul. Eu am folosit foarte mult la început şi mi-am dat seama că nu e nici comod (trebuia mereu să am grijă să nu ma ating de haine, etc), nici OK ca look. Acum folosesc mult mai puţin, doar pentru a acoperi cearcănele şi pentru a-mi defini pomeţii.
• ştiu că o să spuneţi că pentru definirea pomeţilor se foloseşte fardul de obraz, dar eu nu folosesc aşa ceva, nu prea îmi place. Din nou, folosit în exces poate arăta ca naiba, dar folosit corect poate pune în evidenţă frumos trăsăturile unei femei.
• dacă aveţi buzele ceva mai mari, nu folosiţi glossuri. Glossul măreşte. Folosiţi un ruj mat, iar culoarea să nu fie extrem de puternică....
  
• dacă aveţi buze subţiri puteţi folosi atât gloss, cât şi rujuri mate.
• creionul de contur am înţeles că are ca scop păstrarea rujului pe buze, adică nu rişti să te trezeşti că îţi curge... well, eu nu folosesc nici aşa ceva, dar am un sfat şi aici. Nu alegeţi o culoare cu mult mai deschisă decât culoarea buzelor/a rujului. Arată naşpa de cele mai multe ori.
• Încercaţi să scăpaţi de aspectul uleios/ strălucitor al feţei. Nu am văzut nicio femeie pe care să prindă aşa ceva.
• nu mai purtaţi 1500 de culori la haine. Aualeu, ştiu că ţine de stilul personal, dar frate, când văd o tipă din asta-papagal... mi se zbârleşte pielea pe mine. Înţeleg că personalitatea voastră e bubbly şi vreţi să arătaţi asta, dar puteţi să o faceţi doar îmbrăcându-vă în haine de nuanţe diferite din aceeaşi culoare sau maxim două culori!

Va urma....

Scoala, cursuri, serviciu, acasa, cercei, bratari, brose, alte-lucruri.blogspot.com...

Atat incat in februarie am uitat sa ii spun la multi ani blogului meu si sa va anunt ca am facut 3 anisori impreuna. Mi se pare mult, foarte mult... Am inceput in februarie 2007 si iata-ne in 2010. Iti multumesc, blogule, ca mi-ai gazduit temerile, agresivitatea, impulsivitatea, iubirea ascunsa, bucuria, opiniile in general si sper sa o faci mai departe cu aceeasi tenacitate. Sa iti mearga serveru de blogger ca uns si sa pici numai in momentele in care nu am nevoie de seriviciile tale.

La multi ani, bloguletule!

Sa crestem mari in continuare.

Jocuri de noroc- mult zis. Nimeni nu plăteşte nimic pentru a participa. Să începem cu începutul:

Acum câteva zile m-am înscris pe tamagochi.ro. Îmi era dor de îngrijit animale virtuale. N-am citit toate instrucţiunile de la început, am zis că e o chestie simplă. De ce să dau 60 de lei pe un tamagochi nou doar de dragul zilelor de copil, după care să mă satur de el şi să îl pun într-un colţ uitat de lume prin casă? Avem internet.

A trecut o zi cu animăluţul. Au trecut două zile.... şi raţiile îi scădeau. Pentru a-i satisface nevoile (apă, hrană, joacă şi somn) treuia să ai un număr de puncte. Punctele le câştigai din două părţi: prin voturi de la alţi useri şi prin activităţi.

După 4 zile animăluţul meu a intrat în spital pentru că nu am avut grijă de el. De ce nu am avut grijă de el? Pentru că nu am avut suficiente puncte. De ce nu am avut suficiente puncte? Pentru că activităţile pe care jocul ţi le pune la dispoziţie nu sunt suficiente şi astfel ai nevoie de voturilor altor internauţi. Mi-am băgat picioarele şi mi-am abandonat animăluţul virtual la spital, am un animăluţ viu acasă mult mai uşor de îngrijit.

Problema? Nu înţeleg scopul voturilor celorlalţi participanţi. OK, I get it... e o metodă de a face lumea să intre pe siteul tău. Totodată e o modalitate de a face lumea să fugă de siteul tău. Eu, jucător... nu o să stau să mă rog de oamenii din lista de messenger şi twitter să îmi dea puncte ca sa pot îngriji animăluţul (deşi recunosc am făcut asta într-un twit but no more). Nu ştiu dacă asta e o modalitate eficientă de a-ţi creşte numărul de vizitatori, tind să cred că nu. Dacă jocul ăsta ar fi fost mai reuşit, eu una aş fi vizitat siteul (respectiv animăluţul) zilnic şi astfel căpătau mai mult trafic. Poate daca ar fi fost un site şi un sistem bine pus la punct, l-aş fi dat chiar mai departe, deci alţi vizitatori...

La competiţii e acelaşi lucru. De ce să pui votul publicului? Câţi crezi că o să voteze ce le place? 0000,2. De ce? Pentru ca omul nu se sinchiseşte să voteze dacă îi place ceva şi dacă o face, o va face pentru a ajuta pe cineva, ori nu toţi suntem populari şi ne rugăm de oamenii din lista de messenger să ne dea un vot. Deci de ce e modalitatea asta de a câştiga fair? (aici mă refer la concursurile în care premiul este acordat NUMAI în funcţie de voturile publicului)

Plec de la serviciu. Fac în jur de o oră până la poştă, pentru că este pusă între staţii şi trebuie să mergi pe jos cu flori în mână şi crivăţ în faţă la -2 grade. Ajung acolo ţurţure, stau la o coadă de 7 persoane... ca să mi se zică că pentru a ridica un rahat de colet, îmi trebuie aviz... că nu poate să identifice pachetul, nu poate să găsească o hârtie, un număr al pachetului dacă eu îi spun absolut toate datele (de la cine vine, către cine, pe ce firmă)... şi să mi-l dea... acest lucru nu e posibil fără un căcat de hârtiuţă pe care eu nu ajung să o primesc decât în două săptămâni. Pentru că căcatul de hârtiuţă nu ajunge direct la mine, ci trece prin nu ştiu câte mâini şi când ajunge la mine e prea târziu pentru că ei ca retardaţii îl trimit înapoi....

Azi urăsc poşta română pentru că nu sunt în stare să facă un căcat de bază de date prin care să poţi ridica coletul de la ei fără răhăţelul de hârtiuţă care te anunţă că ai primit un colet. Colet care oricum ştiai clar când vine şi de la cine... Pentru că, dragă poştă română, în coletul ăla erau materiale... materiale de care eu aveam neapărată nevoie azi. Şi aşa am picat de total căcat, că am venit acasă cu mâna în buzunar şi n-am ce cadou să îi dau persoanei pe care o iubesc.

Şi pe lângă asta, persoana de la ghişeu mai şi urlă la mine şi îmi vorbeşte pe ton superior.
Acum două luni, la cealaltă comandă... am iubit poşta română... De ce? Pentru că mi-au dat coletul fără aviz... şi fără urlete... nice and clean şi a fost şi aceeaşi femeie la ghişeu.

Şi uite aşa mi-am futut toată ziua, pierdut o oră degeaba prin vânt şi frig....

YOU ASSHOLES!
Stupid system, stupid country, stupid people!

Timpul e un Joker. Ne-o trage bine.
Ne nastem, crestem, ne maturizam. Ne inaltam, invatam fiecare pas toata viaţa.
Am inchis ochii in seara asta. Afara ninge iar, a fost o iarna grea, cu ciorapi in geanta de schimb pentru ca ghetele cumparate din salariu full-time nu au rezistat nici 2 ploi. A fost o iarna cu caderi de curent, cu frustrări, cu momente grele. Am trecut prin lacrimi şi noduri în gât şi în stomac. Am trecut prin beţii, prin regrete, prin mâinile lui Dumnezeu. Şi uite că am ieşit din toate zâmbind... nu ştiu cum am făcut asta, am simţit că a fost un miracol. Vremea rea s-a terminat, chiar dacă afară ninge. Vreau să rămână aşa. Îmi convine aşa pentru că a ajuns să îmi fie teamă să cer mai mult, de frică să nu pierd până şi ce am. Şi am tot ce îmi trebuie, cu restul mă descurc.

Ştiu că trebuie să fac ceva cu viaţa mea, că o să mi se deschidă uşi şi dacă sunt suficient de "brici" o să reuşesc. O să am o viaţă spectaculoasă, o să vină vremea mea.

Răbdarea se învaţă. Am învăţat şi în curând se fac 3 ani de când scriu aici.
Pe 5 martie 2007 am postat o poezie aici.
Pe 5 martie 2008 am scris cu înverşunare de adolescentă despre homosexualitate şi discriminare.
Pe 5 martie 2009 am scris despre stările de izolare completă de lume pe care le am uneori. De atunci nu am mai avut niciuna. De atunci am învăţat să cresc frumos, în sus, nu strâmb.

Gândesc singurătate şi sunt singură şi mă descurc, e OK, pentru că am tot ce îmi trebuie.

M-am enervat acum cateva zile cand am tras concluzia ca absolut toata lumea a vazut Avatar. Si pentru ca m-am enervat am intrat pe site la 11 noaptea si mi-am facut rezervare la IMAX. Si nu stiam exact daca o sa ma duc sau nu, dar pana la urma m-am dus si n-am regretat nici o clipa! A fost bestial si Afi Palace-ul e foarte misto, parca intri intr-o alta tara, nu doar intr-un complex de magazine.

Cateva pareri despre Imax

Plus: scaunele sunt foarte confortabile
Minus: nu ai unde sa iti pui hainele, popcornul, suc, geanta, etc.
Plus: sunetul perfect
Minus: daca vrei sa te duci la baie in timpul filmului cred ca exista o problema: e prea departe asta pentru ca, un alt minus: intri pe o usa, si iesi pe alta which is weird
Plus: e foarte mult spatiu intre randuri, poti sa iti intinzi picioarele si nu te deranjeaza foarte mult cei care vor sa iasa de pe rand
Plus: ochelarii sunt curati, probabil ii spala inainte cum e si normal (cand am fost la 3D ochelarii pe care i-am primit aveau numai amprente pe ei)
Plus: mi s-a parut util faptul ca a aparut un omulet cu microfon si a inceput sa ne spuna diverse informatii de genul: daca ni se face rau sa ridicam ochelarii, cati metri are ecranul, etc.
minus: subtitrarea nu se vede bine deloc pentru ca probabil e pusa 3d, nu imax, sau nu stiu... dar in orice caz, eu am renuntat sa o citesc pentru ca ameteam

Cateva pareri despre film:

Una singura: genial! (glumesc, nu e una singura)
Povestea nu e cine stie ce, insa ideea filmului e buna... adica aceea ca in viata omoram (in loc sa profitam) tot ce e benefic din punct de vedere spiritual si ne axam mai mult pe bani si importanta lor. Pe mine a reusit sa ma introduca in actiune faza cu Imaxul, iar modul in care e filmat, cadrele, sunetul... sunt perfecte. James Cameron a facut o treaba extraordinara. Viata pe Pandora e ingenioasa, nu pot sa imi dau seama cum un om poate avea o imaginatie atat de extraordinara, i found it amazing.... au jucat si actorii bine.... hai ca gata, nu vreau sa va plictisesc.

All in all : mi-a placut

cheers