Sunt ceea ce gândesc

Plec de la serviciu. Fac în jur de o oră până la poştă, pentru că este pusă între staţii şi trebuie să mergi pe jos cu flori în mână şi crivăţ în faţă la -2 grade. Ajung acolo ţurţure, stau la o coadă de 7 persoane... ca să mi se zică că pentru a ridica un rahat de colet, îmi trebuie aviz... că nu poate să identifice pachetul, nu poate să găsească o hârtie, un număr al pachetului dacă eu îi spun absolut toate datele (de la cine vine, către cine, pe ce firmă)... şi să mi-l dea... acest lucru nu e posibil fără un căcat de hârtiuţă pe care eu nu ajung să o primesc decât în două săptămâni. Pentru că căcatul de hârtiuţă nu ajunge direct la mine, ci trece prin nu ştiu câte mâini şi când ajunge la mine e prea târziu pentru că ei ca retardaţii îl trimit înapoi....

Azi urăsc poşta română pentru că nu sunt în stare să facă un căcat de bază de date prin care să poţi ridica coletul de la ei fără răhăţelul de hârtiuţă care te anunţă că ai primit un colet. Colet care oricum ştiai clar când vine şi de la cine... Pentru că, dragă poştă română, în coletul ăla erau materiale... materiale de care eu aveam neapărată nevoie azi. Şi aşa am picat de total căcat, că am venit acasă cu mâna în buzunar şi n-am ce cadou să îi dau persoanei pe care o iubesc.

Şi pe lângă asta, persoana de la ghişeu mai şi urlă la mine şi îmi vorbeşte pe ton superior.
Acum două luni, la cealaltă comandă... am iubit poşta română... De ce? Pentru că mi-au dat coletul fără aviz... şi fără urlete... nice and clean şi a fost şi aceeaşi femeie la ghişeu.

Şi uite aşa mi-am futut toată ziua, pierdut o oră degeaba prin vânt şi frig....

YOU ASSHOLES!
Stupid system, stupid country, stupid people!