Sunt ceea ce gândesc

În fiecare zi găsim scuze şi absolut în fiecare zi minţim. Uneori minţim atât de mult încât şi noi credem şi uneori chiar minciuna devine adevăr. Alteori, evităm adevărul, nu îl spunem deloc sau îl modificăm pentru a ne avantaja... ceea ce, din punctul meu de vedere, tot minciună e.

Unul dintre cele mai faimoase filme făcute pe această temă este Liar Liar, în care Jim Carrey joacă rolul unui tată care se trezeşte incapabil de a spune minciuni, aceasta fiind dorinţa pe care fiul lui şi-a pus-o atunci când a suflat în lumânările tortului de aniversare. Bineînţeles, toată cariera lui de succes în avocatură se dovedeşte a fi clădită pe minciuni şi pe parcursul filmului observăm prăbuşirea "omului de carieră" şi maturizarea personajului în ceea ce priveşte viaţa familială. Sună interesant? Ei bine, povestea pe care am văzut-o azi aduce exact opusul. Câţi dintre voi nu şi-au imaginat sau dorit să poată spună minciuni pe care toată lumea să le creadă instantaneu, fără urmă de îndoială?

The Invention of Lying ne arată lumea prin gândurile brute pe care le are fiecare, prin prejudecăţi pe care nu le expunem, prin injurii sau ofense care ne traversează mintea în unele situaţii. Ricky Gervais joacă rolul lui Mark, un scriitor grăsuţ şi "single", cu o mamă în azil şi fără viitor. Anna, interpretată de simpatica Jennifer Garner, reprezintă femeia frumuşică, superficială, care caută bărbatul perfect potrivit pentru ea.

Cei doi merg la o întâlnire. Nimic neobişnuit pentru lumea lor, ea îi declară din start că "I don't find you very attractive. (...) No, i won't be sleeping with him tonight... No, not even a kiss." Lucrurile merg pe cât se poate de amuzant, cu atât mai mult cu cât ne regăsim în majoritatea gândurilor pe care cei doi le spun cu glas cât se poate de firesc. Aşadar, pe partea amoroasă, personajul nostru nu are prea multă baftă... Şi după asta, nici la job lucrurile nu merg foarte bine pentru că este concediat.

Aflându-se într-un impas atât emoţional cât şi financiar, Mark este nevoit să meargă la bancă pentru a-şi scoate toţi banii rămaşi - 300 de dolari. Cu toate astea, casieriţa îi spune că sistemul este la pământ şi nu poate să ştie ce sumă are, iar el descoperă minciuna. Cu o sclipire de geniu, îi spune că are 800 de dolari în cont. O secundă mai târziu, sistemul revine, iar casieriţa vede că în cont nu are decât 300, dar pentru că nimeni nu putea să mintă, a considerat-o ca fiind o greşeală de calcul/de sistem şi i-a dat banii pe loc.

De aici, filmul este croit pentru a pune în evidenţă defectele acestui aparent beneficiu şi personajul nostru intră în situaţii neaşteptate, triste şi comice deopotrivă. Filmul se încadrează la romance, fantasy, dar avem parte şi de o doză straşnică de umor inteligent. E un film cu idei puternice la bază, un film care te pune pe gânduri.

Mie mi-a făcut mare plăcere să îl urmăresc şi îl recomand cu încredere celor care vor să îşi facă seara sau ziua mai plăcută. Fireşte, filmul are şi clişeele lui, dar mă gândesc că după aproape o sută de ani de când s-a inventat cinematograful încep să fie cam imposibil de evitat.