Sunt ceea ce gândesc

Nu stiu care este motivul pentru care iti scriu aceasta scrisoare. Cert e ca traiesc un moment, adica acum... moment... un moment actual in care ma simt pierduta si rupta de lume. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, peste tot fiecare si-a gasit locul undeva. Ma intreb daca o sa imi gasesc si eu locul candva. Un loc stabil. Ma uit in jur si imi dau seama cat de morocanoasa sunt cu lumea mea. Cu propria mea lume... cat de mult ma incred in lucruri ce nu exista. V-ati simtit vreaodata asa? Ca si cum nicaieri nu esti primit? Ca si cum toti iti inchid usile? Ca si cum ai fi de pe o alta planeta? Exact asa. Ca si cum as fi de pe o alta planeta. Ei sunt acolo si eu sunt aici. Nu poti sa te prefaci, simti ca nu faci parte dintr-un grup. Simti ca te minti.

Un om pierdut, e un om regasit. In fiecare zi tre' sa invatam lucruri despre noi si azi, eu am invatat ca locul meu nu e aici si nicaieri altundeva. Oare cand o sa ma primiti... oare cand o sa ma primesti?

Draga cititorule, iti multumesc ca m-ai ascultat pana acum. Nu te voi parasi, dar iti voi scrie mai rar pentru ca... nu mai pot.

Mama mi-a promis ca o sa imi cumpere camera de filmat, o sa tin minte :)).
Dorintele mele le-am scris, acum sa va scriu ce-si doreste sor'mea:

SadeaDomnulsacastiglaloto, sa ma duc maine sa imi dau demisia si sa dorm toata viata!

Cand eram mici, venea bineinteles intrebarea cliseica:
Ce vrei sa devii cand o sa fii mare?
Si sor'mea raspundea:
Lenesa

:))

Ma doare maseaua, afara ninge si maine trebuie sa ma trezesc devreme. Great...

Asadar, voi scrie de ce sunt multumita si nemultumita... in legatura cu ce a trecut si ce va urma.

Multumita:

In 2007 am scris peste 350 de articole pe blog. Pentru mine e o performanta.
M-am bucurat de vacanta de vara, cand am fost la mune.
Am continuat sa castig premii in diferite domenii.
Am invatat sa lupt.
Am invatat sa am rabdare.
Am supravietuit.

Nemultumita pentru ca:

Am ramas la fel de impulsiva.
Am ramas la fel de rautacioasa (cu unii).
A trebuit sa dau de trei ori examenul auto pana l-am luat. (da' l-am luat)
Am luat decizii pripite.
N-am invatat destul.

Imi propun sa:

Scap de sentimentele nepotrivite.
Fiu mai calma... MULT MAI CALMA!
Iau deciziile corecte intotdeauna.
Fiu mai harnica (yeah right, like that's ever gonna happen *ROFL*)
Invat sa gatesc (promit!)
Intru la Jurnalism.
Imi repar cerceii cu piatra neagra.
Supravietuiesc.
ETC :))

Este patru ianuarie si azi nu stiu cine sunt. Nu e un subiect demn de bloggerit. Oh, stai... ce subiect? Nici unul. Am varsat un intreg pahar cu suc pe birou... pe tastatura, pe monitor, pe casti, pe boxe. In sfarsit, nu s-a stricat nimic doar "backspace"ul a inceput sa scartaie putin.

Se intreba piticu unde e viscolul si zapada... unde e? unde e ? Uitteeeeee... am curtea plina de zapada, ieri am iesit cu lopata in mana... numai tu esti de vina :-)) ai invocat frigu' :P

Let me tell you something about snow:
- imi face in ciuda, pentru ca imi aduce aminte ca nu mai sunt copil si nu mai are cine sa ma traga pe saniuta.
- nu am cu cine sa ma dau pe derdelus, cu cine sa fac oameni de zapadal, cu cine sa ma bat cu bulgari
- fi-ma nu mai iese de dupa soba
- imi face din nou in ciuda ca a nins dupa sarbatori ! si nu inainte cum era de preferat (ce s-a intamplat cu have a white christmas? :( )

In concluzie, mi-e dor de 2007....

Poate doar... nu stiu.. a trecut timpul atat! de repede, voua nu vi se pare? Parca ieri era 1 decembrie... O luna, un an. Unde ne-o grabi timpul?

2 ianuarie mi-a adus o portie nedorita de insomnie. Pardon, gresesc cand spun insomnie. De fapt imi este chiar foarte somn, problema e ca nu pot dormi pentru ca sunt singura in camera si din pod se aud cele mai ciudate zgomote posibile (de la vant, podul e deasupra camerei mele). Acum, pentru ca am imaginatie bogata, normal (??) ca incep sa imi apara in fata ochilor tot felul de monstruozitati, de intamplari catastrofale, de posedari si alte giumbuslucuri. Da, stiu, precum copiii mici. Mi-e si rusine sa recunosc, dar iata ca o fac... mi-am dat drumul la calculator, mi-am pus muzica, Doamne, de-ar fi cineva cu care sa stau de vorba...

Mi-e somn de nu mai pot si am demoni in camera. Si sunt ai mei... vreau sa dorm.

[ATENTIE! Acest post contine poze cu mancare -de care oricum nu ne-am prea atins desi arata bine- si nu este recomandat celor carora le este fuame, rugam sa intelegeti situatia, multumim!]

Totul pregatit, masa, brad, caldura, foarte frumos. Am primit un cadou absolut de neinlocuit, un cd cu niste filmari din anii trecuti si ne-am adus aminte cat de schimbate eram... de fapt cat de schimbate suntem.

Am mancat un piciorus mic de caracatita :D si nu mi-a placut. S-a gustat si din prajitura facuta de mine *batting eyelashes* si nu a murit nimeni din fericire Hihi... ba chiar am primit complimente, nu mint ! :-))
Si dupa ce ne-am indopat bine cu aperitiv, nimeni n-a mai avut loc si de friptura asa ca a ramas neatinsa....

dar am facut floricele la microunde si am supravegheat....

...cu bautura nu am exagerat, martini si sampanie :D [eu am fost singura care aproape si-a terminat paharul de martini, cine stie cunoaste :-))], dar si eu si Sandra eram cam vesele dupa care foarte somnoroase.

Apoi a venit si superbul tort (de casa !!!!!)... care tot neatins a ramas...

...Aaaaa... era sa uit, deci... porumbul si ceapa murate in miniatura... eu una n-am mai vazut, este absolut nostim!

Anul asta asadar, ne-am facut de cap. Am si un filmulet in care dansez pe Tom Jones da' e prea mare ca sa il postez asa ca... :D pacat :D Am stat pana de dimineata la 5 si la 9.30 eram in drum spre casa. In total a fost foarte frumos, este foarte placut sa fii impreuna cu cei mai dragi prieteni cu toate ca mi-a lipsit putin si familia si m-am gandit la fiecare in parte. Cu toate astea (nush daca ma repet) parca am avut asa un presentiment nu-prea-bun in legatura cu anul 2008 si a parut asa real si si si... sa speram ca e un nimic, chiar daca de obicei se intampla sa am dreptate. Lasa sa n-am de data asta...

Sper ca si voi ati avut un Revelion frumos, alaturi de cei dragi. Daca aveti poze sau filmari sa nu ezitati a le impartasi.

Va salut cu drag

Va spun, nu o sa mai mor niciodata. Ganditi-va de cate ori vi s-a spus la multi ani, numai de ieri pana azi numar vreo 60... o sa ajungem nemuritori si nimeni nu o sa stie cauza.

Anyway, aseara am facut revelionul la Deea, ma' best friend si ne-am distrat de minune. De multi ani tanjeam dupa un Revelion de genul asta, dar peripetiile nu au intarziat sa apara.

Am plecat de acasa cu masina, a condus tata. Totul ok pana la "Da' cum ajungem la ea?" Si eu printasem harta de pe net cu strazile pe care trebuia sa o luam si ca idioata am uitat-o acasa.[nu era problema ca nu stiam cum sa ajung la ea, am fost de atatea ori dar era ca nu stiam cum sa ajung cu masina la ea pentru ca e un pasaj care desparte sensurile si nu poti sa faci stanga... in fine]

Nu era complicat, dar cand vine vorba de orientare in spatiu cu mine sunt probleme grave. [acum 2 ani m-am ratacit la mare, casa era la 2 strazi de soseaua principala si acum imi aduc aminte cum am mers in lung si in latul acelei sosele vreo juma de ora... deci la mine e grav, cred ca trebuie sa las urme dupa mine pe unde merg-firmituri, ziare,pixuri, orice!] Tata stie ca eu am defectul asta al orientarii in spatiu si a inceput sa isi dea ochii peste cap si sa se pufaie ca "Cum domn'e ai fost de atatea ori si nu stii sa ajungi":| Nu pricepea ca trebuie sa ocolesti si nu-l interesa ce aveam eu de spus, pe el il interesa ca nu-stiu-io sa ajung. Asta e. Pana la urma ne-am invartit o data in cerc si am gasit repede. Asa se exagereaza uneori lucrurile inutil, e in traditie. It goes with the flow.

Revin.