Sunt ceea ce gândesc

Ca fiecare persoană cunoscută şi în consecinţă, cu băşini, este la modă să îţi faci un blog (asta dacă nu te-ai facut deja prin el cunoscut/ă). Îţi cumperi domeniu, postezi articole, astfel devenind cunoscut şi printre internauţi. Problema, la ei, se pune in felul următor.

Eşti o persoană publică/ cunoscută. Ai blog, scrii pe blog. Articole ok, poate chiar bune. Urmează partea cu mulţi cititori, mulţi comentatori, mulţi oameni care te adoră/ te venerează şi aşa mai departe. Tu, fiind persoană cu băşini la greu [asta pentru că ai mâncat o porţie zdravănă de egocentrism (asta e un fel de ambrozie la zei şi un fel de fasole ţărănească la muritori, ăştia neimportanţi)] scrii în postările tale cât de mult apreciezi că eşti citit, cât de mult apreciezi că te contactează lumea să îţi spună vorbe de bine, să te laude, să te înalţe la ceruri... mai pe scurt, mulţumeşti tuturor că îşi ţuguiază buzele giugiuc şi că te pupă în cur cu spor. Ah, şi ce bine e. Partea tristă intervine atunci cand ăştia cu buzele ţuguiate şi pregătite la orice oră din zi şi din noapte, nu îşi dau seama că sunt în poziţia în care sunt. Şi aici voiam să ajung.

Ce mă enervează pe mine de fapt la aceste persoane este că afirmă unele lucruri. Adică mai pe scurt, că mâncă căcat. Mult, mult, cu lingura... ba chiar cu polonicul. Se bat cu pumnul sus şi tare că citesc toate mesajele, deşi nu raspund la nici unul. Se bat cu pumnul sus şi tare că răspund la toate mailurile, deşi aştepţi ca idiotul zile şi săptămâni întregi. Bun, pe lângă asta, ei ignoră toate intrebările care le sunt adresate, ignoră toate "strigătele" din partea celor care vor sa vorbească cu ei... Ei bine, să vă spun un secret... ăsta este modul în care ei îşi hrănesc orgoliile. Ăsta este modul în care ei ne anunţă că suntem proşti de bubuim. Sunt conştientă de faptul că au multe de făcut, că sunt "foarte, foarte, foarte ocupaţi"... dar din momentul în care îţi deschizi un blog şi ai comentariile deschise, sau din momentul în care inviţi lumea să vorbească cu tine, mi se pare de bun simţ să răspunzi, nu să stai în faţa calculatorului ca o pulă bleagă şi să spui "Uite-i şi pe ăştia ce idioţi sunt, chiar cred că o să le răspund, de parca eu mă cobor la nivelul lor, ha!"

De ce scriu asta? Pentru că şi eu am făcut parte din droaia de proşti care au aşteptat un răspuns din partea unor "persoane cunoscute". Diferenţa dintre mine şi majoritatea celor care contactează "marile vedete" este că eu caut sa comunic, să aflu diverse lucruri, nu să pup în cur. Foarte rar am spus cuvinte de admiraţie cuiva, tocmai pentru că îmi dau seama că nu are rost. Realizez acum că foarte puţini din cei care ajung "sus" mai au bun simţ şi modestie. Cred că aproape 90% adoptă o atitudine jenantă de ignoranţă, de nesimţire şi egoicentrism. Mi-e ruşine mie când mă gândesc că există astfel de oameni, cu toate astea sfatul meu şi mesajul de bază al articolului este acesta:

Dacă într-adevăr nu ai timp să răspunzi oamenilor care vor să schimbe o vorbă cu tine, taci în pizda mă'tii şi nu te mai da mare că o să răspunzi tuturor sau că citeşti toate mesajele. Priveşte-te din exterior şi uită-te la caracterul tău. Dacă nu vezi nimic greşit în atitudinea ta, înseamnă că nu mai exista speranţă pentru tine. Dacă vezi ceva anormal, fă ceva şi scuteşte-ne de dobitocenia ta.

Dacă ai timp să răspunzi oamenilor care vor să schimbe o vorbă cu tine, dar cu toate astea nu o faci pentru că nu doreşti să-ţi murdăreşti "mândria"... atunci... Să o sugi cu spor.

Şi cu asta, am terminat.