Sunt ceea ce gândesc

Oftez adânc şi cu amărăciune mă apuc să scriu din nou o întâmplare nu foarte plăcută.

În fiecare seră de când lucrez m-am întors acasă OK. Adică nu am avut parte de incidente de genul acestuia de care am avut parte în seara asta superbă de vineri. Ei bine, există un început pentru toate... De fapt, dacă stau bine să mă gândesc... nu am avut niciodată de când circul cu transportul în comun, parte de aşa ceva. O plăcere în adevăratul sens al cuvântului.

Azi am avut mai mult de lucru aşa că a trebuit să stăm peste program. La ora 18.22 eram în staţia de metrou. Mă zici "metrou"... de mult ori spui "oameni normali"... Conceptul ăsta de echivalare a dispărut. În orice caz, metroul... nu mai venise în staţie de aproape 10 minute! Peronul era plin, m-am gândit că nu o să ajungem să ne urcăm, dar iată că am reuşit. Ne-am aşezat pe partea dreaptă, sprijinite de uşi. La una dintre staţii se urcă un grup de patru oameni cu vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani, beţi morţi şi aterizează exact lângă noi. După ce încep să zbiere la noi, ne dau la o parte şi ne înjură (asta toate în mai puţin de un minut) noi enervate şi (de ce să nu recunosc?) speriate ne ducem oleacă mai încolo cât ne-a permis spaţiul. Grupul de oameni maturi şi responsabili continuă să ţipe spre noi şi să ne facă în toate felurile, atrăgând atenţia până şi roboţeilor cu dopuri în urechi (adică cei care ascultau muzica la mp3) Un tip de la pază se aşază între noi şi grupul de oameni, fără ca măcar să le spună să înceteze cu ţipetele, urletele, răgetele şi aşa mai departe. Până la urmă am ajuns la capătul celălalt al metroului şi când am coborât am luat-o aproape la fugă ca să evităm o posibilă intersectare cu acele persoane.

Am ajuns acasă tremurând. Nu ştiu dacă de frică sau de nervi, dar cred că de frică. Mi s-a făcut şi rău de la stomac deşi maica mea mă aştepta cu nişte spaghete delicioase, a trebuit să beau un pahar de limonadă şi să stau puţin să mă opresc din tremurat. Jur că îmi străng bani să îmi iau un aparat cu şocuri electrice băga-mi-aş pula în ei de lepre. Este incredibil domnule, nu te mai poţi întoarce liniştit de la serviciu că li se pune lor pata pe tine, futu-vă în gură de rataţi labagii... sper să muriţi în chinuiri! Asta meritaţi, faceţi umbră pământului degeaba fute-m-aş în voi să mă fut şi în mamele alea care v-au futut că aşa e obiceiul. Că pe altcineva nu găsirăţi mă jegoşilor, hai să vedeţi voi ce surpriză cu volţi vă fac. Deci până acum nimeni nu m-a deranjat în metrou şi oriunde! cum au facut-o flegmele astea de oameni. S-a mai strigat după mine, am fost înjurată de mulţi da' aşa ceva nu... N-am mai experimentat, dar se pare ca din nefericire există o primă dată pentru toate. M-am şi enervat pe parcurs ce am scris postarea asta. Îmi vine să omor pe cineva. Şi să nu dea dracu' să vă luaţi de limbaju' meu licenţios că atâta vă trebuie... De parcă ar merita viermii ăia altceva... Căca-m-aş să mă cac pe ei şi pe ţara asta care le permite să trăiască.