Sunt ceea ce gândesc

(acest post este scris fara diacritice din cauza faptului ca nu folosesc calculatorul personal)

Toata lumea care citeste acest blog si e cat de cat la curent cu el, stie despre faptul ca vand un mp3 si caut un mp4. Intr-o perioada ma razgandisem, nu mai voiam niciun mp4, niciun mp3, dar doar pentru ca interpretasem gresit semnele. Nu trebuia sa renunt la idee, ci doar sa caut mai mult. Si dupa ce am dat gata vreo 5-6 magazine cu electronice, online sau neonline, dupa ce am cautat de mi-a venit rau, dupa ce m-am gandit, am ales, m-am razgandit si tot asa... Duminica dimineata, cand eram in pijamale in fata calculatorului, mi s-a sculat sa plec de acasa la emag si sa imi cumpar un mp4 pe care pusesem ochii si pe care il studiasem vreo 2 zile. Probabil actiunea asta a fost facuta in mod inconstient, de frica sa nu ma razgandesc din nou. In mod spontan m-am imbracat si am iesit pe usa fara sa ma mai uit inpoi (tadadammmm) Am ajuns in Crangasi, am intrat in magazin si acolo am dat de un rand de vreo 20 de oameni care stateau sa comande produsele pe care le voiau. M-am informat despre cum se procedeaza ca sa cumperi un produs, apoi m-am resemnat si m-am asezat la rand. In mod curios, intr-un moment de neatentie, majoritatea oamenilor au disparut. In fata mea mai era o singura persoana care voia sa isi cumpere o camera foto (am auzit inevitabil) . Tipu' care se ocupa cu comenzile a anuntat-o ca nu au produsul respectiv si ca trebuie sa vina a doua zi sa il ridice (asta explica de ce se golise magazinul in no time). In capul meu s-au perindat tot felul de ganduri. Daca nu aveau produsul, daca daca daca... am ajuns eu la tejghea... am dat comanda... am platit si l-am si ridicat. Asadar de luni am avut un nou prieten. El sta chiar acum in fata mea pe birou, se odihneste dupa efortul pe care l-a depus sa imi redea ultimul episod din prison break pe care l-am fortat sa il inghita aseara.

Fireste, nu am stiut la inceput cum sa convertesc eu fisierele cat sa fie gustoase pentru el, dar era cum nu se putea mai simplu, trebuia doar sa le schimbi rezolutia (extensia ramanea .avi desi in descriere spune ca suporta numai mpeg4). E primul filmulet pe care l-am vazut cu ajutorul lui si sunt foarte mandra. Normal ca nimeni nu se multumeste cu putin in afara de mine. Nu stiu cati ar fi de acord sa isi urmareasca serialul pe un ecran de 2.4 inchi, ascultand la casti. Dar pentru mine este exact ce trebuie. Pot sa il tin in buzunar, pot sa vizionez pana si in metrou filme/seriale, pot sa ascult muzica, sa vad poze, sa ascult radio si bateria sa nu ma lase cand mi-e lumea mai draga. Castile sunt singurele care nu exceleaza, dar momentan ma multumesc si cu ele (dar cred ca le voi schimba candva in viitorul apropiat) Astfel dragii mei, imi face mare placere sa va fac cunostinta cu noul meu prieten, pe numele sau... iRiver E100 E de vis!