Sunt ceea ce gândesc

Bineînţeles că tot ce mi se întâmplă ajunge aici, ca întotdeauna vă povestesc şi acum ce am păţit azi cu o cutie de lapte. Am plecat de acasă la ora 8.00. La 8.20 sau ceva de genul eram în staţia de metrou. Pentru prima oară m-am aşezat pe scaun şi mi-am pus punga cu mâncare în braţe. Pungă destul de grea dealtfel. Tocmai de-aia mă şi aşezasem. Şi cum stăteam eu aşa cu punga în braţe, pe scaunul cojit, roşu... destul de trează pentru ora aia... simt ceva ud pe mine. Când mă uit. Din pungă curgea lapte, lapte care bineînţeles ajunsese pe blugii mei. Grozaaaav... mă ridic, mă uit la pantaloni... vă imaginaţi cu ce semăna.... Urc în metrou cu punga plină de lapte, cu prânzul plutind prin laptele respectiv... Ce pot să spun mai mult... trebuia să mă vedeţi. Am observat că nu era bine sigilată cutia, am pus-o în picioare şi am zis că nu se va mai vărsa. Ba pe dracu'.... Am lăsat ditamai balta de lapte în metrou, de îmi venea să dau cu toate alea de pământ. Şi pe drum picura, mi-a mai udat puţin pantalonii ca să fie super complet peisajul. Of, mamă... Ah, şi pe această cale, îmi cer scuze faţă de toţi călătorii care s-au uitat cu scârbă la locul pe care stătusem eu şi la lichidul de pe jos. Era doar lapte. Super pasteurizat...

Pentru toţi cititorii... un mic desert înainte de culcare... (uitaţi-vă până la capăt) Mie îmi place la nebunie, filmuleţul ăsta de scurt-metraj. Îl ador !