Sunt ceea ce gândesc

(postarea asta trebuie citită de la început spre sfârşit şi nu altfel)

Prima oară a mea a fost azi... Jumătate de zi am fost emoţionată ca naiba, mă tot gândeam dacă fac alegerea corectă. Mulţi deja au făcut-o, unii nici nu erau siguri pe ei.... şi tot au făcut-o. Şi mulţi o fac... fără probleme, mai ales fetele... unde e mai complicat.

Tre' să iau taurul de coarne, da... asta trebuie să fac.

Sor'mea m-a încurajat vertiginos...

Hai că nu e mare lucru, o faci şi gata...

Mi-a spus să am grijă, să îmi asigur protecţia.

Mama se întreba dacă o să o fac. Stătea şi ea în cumpănă, apoi s-a emoţionat. S-a speriat mai mult, serios. A recunoscut că i-a fost frică pentru mine, că nu ştia cum o să reacţionez, cum o să fie pentru mine. Am respirat adânc, mi-era frică. Speram să nu doară, să nu păţesc nimic, să fie totul bine. Am îngustat ochii sub lumina slabă a soarelui...

Am introdus cheile în broască, am deschis uşa, era acolo. Gata să mă îmbrăţişeze, era cald materialul pe care m-am aşezat, mă frigea la palme pielea lui ce stătuse toată ziua sub soare... nu i-a fost greu să facă primul pas aşa că am continuat eu...

Viraj stânga.

Asta a fost prima oară când am condus singură, fără tata în dreapta.

Drumul îl cunoşteam, dar ieşind dintr-o piaţă aglomerată, pe străzi care ar trebui să fie cu sens unic la cât de strâmte sunt... m-am întâlnit cu doi şi a trebuit să dau înapoi, ăia doi au râs când m-au văzut cât eram de concentrată. Nu m-am supărat, m-am bucurat că am trecut cu bine de ei... apoi mama a îndoit mânerul din spate de frică... LOL! Am ieşit pe Fundeni... unde m-au trecut toate apele la schimbarea benzilor ca să fac stânga că nu aveam loc... Am reuşit până la urmă OK, am luat un claxon parcă, da' cine mai ştie... Am făcut virajul la stânga... Am putut să îmi bag tot ce am vrut în maşină când nu intra în viteză. Oh, Doamne şi ce divin e să înjuri în voie...

Şi apoi nu mi-a mai fost frică... Pur şi simplu am zburat înspre casă, e foarte bine să cunoşti drumul cu ocolişurile de rigoare, trecerile de pietoni şi totul. Am ajuns acasă fără problemă. Tata mândru, io mândră... mama... păi... încă tremura de frică... :)) Bine şi mie îmi tremurau picioarele şi mâinile, dar doar pentru că stătusem mai încordată decât de obicei. OMG.... I just flied solo...
Încă nu îmi vine să cred... şi toată lumea e întreagă... şi maşina... şi ceilalţi... wow...