Sunt ceea ce gândesc

Articol publicat de Cailum

RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stima, de consideratie sau de pretuire deosebita fata de cineva sau de ceva. Aceasta este definitia din Dex.

Din punctul meu de vedere definitia poate fi extinsa. Eu tin foarte mult la aceasta notiune, ba chiar e un concept esential in viata mea si pe care il aplic zi de zi indiferent de situatie sau persoana (poate mai gresesc si eu si mai am scapari, dar atat de rar cu intentie, nu-mi amintesc sa nu fi respectat pe cineva intentionat si regret sincer daca asta s-a intamplat), motiv pentru care ma astept la atitudinea reciproca. Eu, din fire, sunt o persoana mai sensibila, emotiva, dependenta de frumos si de tot ce e nobil la fiinta umana. De aceea constat cu uimire, amaraciune, dezgust, furie ca nu exista zi in care sa nu am parte de lipsa de respect, de la cel mai mic la cel mai mare nivel. Pot sa trec peste calcatul pe picior, imbrancit, neurmate de scuzele de rigoare, pot sa trec peste faptul ca in timp ce folosesc dusul, ceilalti membri ai familiei folosesc toaleta pe motiv ca suntem in familie, pot sa trec peste tonul mai rautacios al unei persoane dragi cand mi se adreseaza (deh, nu putem fi toti in dispozitie de curcubee multicolore, fluturi diafani si magie pura), dar nu pot trece peste lipsa de respect fata de mine, ca fiinta umana, nu pot trece de ignoarea activitatii mele, a actiunilor mele, a intentiilor mele bune, a drepturilor mele de baza, a gandurilor si ideilor indreptate spre binele celor apropiati mie si nu numai afectiv. NU mai pot suporta ignoranta, indolenta, indiferenta dusa la extrem, comoditatea. Daca eu te respect, tu de ce nu o poti face?
Voi, cand v-ati simtit ultima data nerespectati, incalcati in picioare, umiliti, ignorati si in ce context? Ce ati facut sa depastiti momentul? Eu nu am gasit inca o solutie la problema asta.