Sunt ceea ce gândesc

Cu toate că e 23 şi ar trebui să mă bag în pat la ora asta, o să îmi rup din timp şi voi scrie aici pentru că ştiu că mâine nu o să mă îndur.

V-am spus cum arată o zi obişnuită din viaţa mea în cele două ultime postări. Azi o să vă spun pe scurt ce înseamnă o zi ocupată.

O zi ocupată începe la 8. Citesc restul de curs care îmi rămăsese de cu o zi în urmă. Am examen. Trebuie să spun că pentru examenul ăsta m-am pregătit mult şi mi-a fost foarte greu, din diverse motive. Unul dintre ele fiind că mi-am ieşit din ritm. În orice caz, iată-mă la 8 dimineaţa cu foile în mână. Două ore mai târziu tot acolo. Materia e prea multă, mă sperie, aşa că trec superficial peste ultimele pagini. Încep să recapitulez. E deja 11, trebuia să fiu în duş. Nu sunt. Mă duc sub duş la 11.15. Zbor prin casă ca o căprioară să strâng lucrurile după mine şi să mă aranjez. Nu îmi mai calc bluza, nu îmi mai usuc părul pentru că, ca de obicei, sunt în întârziere. Îmi prind părul cu un elastic, arunc repede câteva foi şi un pix în geantă şi ies pe uşă.

Cu microbuzul fac 40 de minute până la metrou, mă umplu de nervi. Apoi mai stau şi la metrou. Mai sunt 5 minute până începe examenul şi mă opresc să îmi iau o apă, ştiu că scările alea mă usucă. Vânzătoarea nu e, mai stau şi după curu' ei. În sfârşit ajung cu doar 5 minute întârziere, abia respirând, dar ce contează, măcar dacă fac infarct o să am o cauză nobilă. Îmi zic că merită şi trag de uşa amfiteatrului care se deschide cu zgomot. Spre surprinderea mea ochii tuturor din încăpere nu s-au aţintit asupra mea, lumea era ocupată de împărţirea subiectelor... aşadar am ajuns la timp.

Mă aşez departe de grupa mea, singură, abia respirând. Ies din examen cu sictir, lene şi dezgust. Fiind în spate am văzut cum peste 50% din studenţi au copiat. Nimeni nu i-a văzut şi nu le-a spus nimic. Să stabilim ceva: a fost grilă... şi am învăţat... şi nu am fost 100% sigură pe nici un răspuns pe care l-am dat. So... e prost cine pică, nu? Nu cine ia...

Vin acasă, încerc să mă uit la True Blood ca să îi fac recenzie. Nu reuşesc, tre să îl ajut pe tata cu ceva. OK. Îl ajut, după care tre' să întind şi rufe... după care îmi aduc aminte că nu mi-am spălat bluzele. Toate astea au ţinut până la 19 or so. Am mai încercat de vreo trei ori să mă uit la episod, abia acum am reuşit şi am publicat şi review-ul.

Mai am un pic şi încep să merg pe patru cărări. Pe lângă astea se mai adaugă lucruri pe care însă nu le pot scrie aici. N-am putut să mănânc, n-am putut să dorm, puii mei frate... cică zi liberă... zi liberă my ass... mâine iar ne băgăm pe robot mood, fute-m-aş!



Kiss ya, bitches!

p.s. ştiu, se poate mai rău de atât... dar am zis doar "ocupată", nu "foarte ocupată", OK? :P