Sunt ceea ce gândesc

Am fost azi să vizităm Palatul Cotroceni. Plural: eu, Diana şi prietenul ei. Nu am mers pentru că era intrarea gratuită, sinceră să fiu nici nu ştiam că Cotroceniul are statut de muzeu (nu ştiu dacă ar trebui să îmi fie ruşine pentru asta), am mers pentru că a fost duminică şi pentru că în weekend au supt cursurile viaţa din mine... şi am zis să mai fac şi eu altceva în afară de muncă, acasă, cursuri, muncă, acasă, cursuri. În plus, mi-am adus aminte de filmul Yes Man! (cu Jimmy ma' boy care a îmbătrânit ca un cal bătrân... mă rog asta nu îl opreşte din a fi un actor genial).

Am trecut prin sistemul de securizare. O babă face o glumă "Haaaai domn'e că n-am bombe pe mine". Replica buadigărdului sau ce era, plină de entuziasm: Nu mai faceţi glume că poate nu mai intraţi...

Deci, e serioasă treaba gândesc eu.

Mergem noi puţintel înainte, cu soarele blând în cap şi în faţa noastră apare o coadă de-un km (glumesc, nu ştiu să aproximez în distanţă, erau vreo o mie cred sau ceva de genul). Ne-am apropiat şi ne-am convins că nu era un miraj. Am renunţat la ideea de a sta la imensa coadă ce-mi amintea de poveştile mamei cu cozile la carne şi am luat-o la pas prin grădină. Ce grădină, coaie... parc! Să ai propriu parc... tre' să fie mişto mă gândesc. Moment în care din temiricemotive în minte îmi apare Băsescu făcând jogging nud. Da, am o minte bolnavă. Bine, de fapt... era mai mult Mihai Bendeac ca Băsescu da' tot e ciudat. Şi călătorind în mini-parcul prezidenţial am văzut două lucruri: o demonstraţie militară (nu ştiu cum se numesc mişcarile alea armă-pe-umăr-la-podea-etc) şi un elicopter. Demonstraţia trebuie să recunosc, mi-a plăcut. Şi îi admiram pe oamenii ăia numai pentru că făceau toate mişcarile alea în soare la 35 de grade, îmbrăcaţi în uniformă de cel puţin 3 kg ce să mai zic de restul. Elicopterul l-am zărit după ce-am mai mers o ţâră şi da, perdelele încă îmi par că sunt de CFR. Da' mai bine luaţi-o drept glumă, unii chiar au râs. Mă gândeam la ceva mai sofisticat, un pimp my ride, dar n-o fost să fie... Iaca şi două poze să nu zîceţi că v-am minţit şi cu asta am încheiat săptămâna... Frumos, decât o după-amiază petrecută ca frunza pe omidă (expresie împrumutată).

Kiss ya, bitches!

(nu ştiu din ce motive pozele eu ieşit albastre, dar măcar sunt clare)