Sunt ceea ce gândesc

Sesiunea e pe sfârşite, mai am două examene. Simt că a trecut o veşnicie. Cred că vremea de afară amplifică starea de moleşeală şi senzaţia de timp ce trece greu. Şi ochii mi-i simt grei, cu toate că în ultimele douăj' patru de ore 12 le-am dormit. Parcă nu mai simt nimic cu adevărat şi nu mai reţin nimic, mă simt constant ameţită şi nu simt că mă scald în apele mele. Furtuna de aseară m-a zdruncinat puţin, dar nu suficient. Am crezut că o să fie mai frig azi, m-am îmbrăcat mai gros decât trebuia. Doamne, mereu mi se întâmplă să mă îmbrac nepotrivit pentru temperatura de afară. Ba mi-e frig, ba mi-e cald, niciodată cum trebuie... sau poate vremea e tâmpită, nu eu. Mi-ar plăcea ca în poşetă sa îmi încapă toată garderoba sau cel puţin o pereche de blugi cu craci lungi şi un pulover şi atunci când mi-e frig, hop să le pun pe mine şi gata. Suck on that weather! Mă enervează la culme fazele astea.

Şi am destule motive să urăsc vara. Făcând un top e aşa...

1. urăsc că peste tot e curent şi mă doare capul ÎN FIECARE ZI NENOROCITĂ!
2. nu prea nimeresc cum să mă îmbrac
3. aglomeraţia e mult mai puţin suportabilă când te despart puţine straturi de haine de ceilalţi străini
4. E CALD! Şi nu pot să respir pentru că totul e încins, asfaltu', clădirile... şi pulărăii ăştia de primari taie copacii care poa' să îţi ofere un mic răgaz în care să îţi tragi sufletu' şi care să te mai acopere de razele astea de soare. Of, unde o să ajungem oare cu tipul ăsta de gândire...
5. e naşpa să te simţi transpirat mereu.

Cam astea ar fi pe scurt. În fine, asta e.

Ultimul examen a fost un haos total şi m-am simţit aproape jignită de profesoara care ne-a informat despre cum vor decurge lucrurile. Adică sincer, într-un amfiteatru de o sută şi ceva de studenţi nu cred că era 1 care să nu ştie că tre' să îşi scrie numele pe lucrare. Ne spui să nu uităm, nu că trebuie trecut. Dă-o dracu' de treabă că nu suntem retardaţi. Unii profesori chiar nu ştiu cum să se exprime şi culmea, atrag altora atenţia. Adică să fim serioşi, nici tu, nici eu, nici nimeni nu e perfect şi a uita e omeneşte. Mie nu mi s-a întâmplat în atâţia ani de şcoală să uit să îmi trec numele pe o lucrare, dar nici nu mi s-a întâmplat să mă simt în acest hal de desconsiderată (scuzaţi cacofonia). Dintre toţi profesorii pe care i-am întâlnit, tipa asta a reuşit să mă scoată cel mai mult din sărite pentru modul în care tratează unii studenţi. Îţi scoate ochii pentru un typo evident (într-o lucrare scrisă la calculator) cu toate că DA există şi în cursul scris de ea greşeli de exprimare şi de ortografie, dar alea subit nu mai contează. Examenul-un haos total, total dezorganizat. Îţi spune că dacă termini n-ai voie să te ridici de pe scaun până nu termină toţi, dar nu îţi spune în cât timp tre' să termini. Mda... Şi cam atât despre asta. Restul e tăcere. Am obosit şi vreau vacanţă.

Kiss ya, bitches!