Sunt ceea ce gândesc

Dacă acum două săptămâni (parcă) plecam la munte cu ghiozdanu' în spinare, fericită nevoie mare... acum sunt pe cale să îmi revin dintr-o cădere nervoasă.

Marţi seara, înainte să intru în cabinetul stomatologic, am simţit o uşoară durere în gât. După ce m-a ţinut tipa cu gura de 2m, nu mai puteam să vorbesc de răguşeală. Am zis că e ceva trecător, însă de dimineaţă ce crezi? Nici nu puteam să îmi înghit propria salivă fără să nu simt cum cineva îmi taie beregata cu un cuţit. N-am rezistat toată ziua la serviciu, trupul şi psihicul mi-au cedat pe la orele după-amiezii. M-am dus acasă şi m-am tratat cu : ceai, medicamente -paracetamol + algocalmin, un somn bun sub o pătură călduroasă şi fi-mea lângă mine. A doua zi mi-a dispărut durerea insuportabilă în gât, dar apăruseră: senzaţia de febră, nas înfundat, stare de moleşeală, etc.

M-am tratat cu: medicamente, ceai, zăcut cu pisica lângă mine sub o pătură călduroasă + Wall-E şi un şiroi de lacrimi când Eve îl sărută la sfârşit.

Un singur cuvânt pentru starea de amorţeală fizică şi psihică prin care am trecut: IAD. Nu puteam să gândesc, nu puteam să acţionez, nu puteam să fac nimic.

Azi am fost ceva mai optimistă şi am plecat la serviciu. Pe drum am simţit iar că nu mă mai pot ţine pe picioare, din fericire stăteam oricum jos. Până a trebuit să coborâm mi-am revenit cât de cât. Oricum, toată dimineaţa a fost o stare de du-te-vino continuă. Ba îmi era bine, ba rău, ba bine, ba rău. Până la urmă m-am concentrat involuntar la ce făceam şi de la 16 încolo a început să îmi fie mai bine.

După cum am ajuns să şi scriu aici, mă simt în continuare oarecum OK, dar clar nu a fost o experienţă prea plăcută cu atât mai mult cu cât trebuia să fiu pe baricadă. M-a adus la realitate puţin răceala asta, trebuie să mă pun pe picioare şi psihic, să fac ceva cu tristeţea asta că nu se mai poate. Sunt prea frustrată că anumite lucruri nu se întâmplă şi îmi pierd timpul aşteptând acele lucruri care oricum... sunt incerte. Ar trebui să pun mână pe cursuri, să mă mobilizez, pentru că am eu ceva cert ce se întâmplă... două examene. Susţinerea de practică şi încă o materie şi io mă cac pe mine cu vise şi alte prostii.

Reality check, girl.

(şi da, în paragraful asta am vorbit mai mult cu mine însămi, zilele următoare o să vă pun la curent cu ce muzică mai ascult şi ce mai citesc, kiss ya bitches)