Sunt ceea ce gândesc

Mă tot holbez de ceva vreme şi nu îmi dau seama de ce sunt 4 useri online. Cred că s-a stricat drăcia aia de counter, cine intră duminica în miezul zilei pe blogu' meu când nu dau link pe nicăieri? Dang.

Şi deci am reuşit şi eu, după două săptămâni de la lansare, să vizionez Harry Potter partea a 6a. Şi o să vă zic de pe acum: nu mă interesează dacă o să vă daţi ochii peste cap sau dacă aveţi opinia numită "e dă copii şi nu po' să sufăr". Ştiu prea bine ce aveţi de zis şi cred că vă e uşor să nu priviţi mai departe de film, adică poate să citiţi cartea şi să o înţelegeţi sau cel puţin să încercaţi. Pentru mine e ceva mai special, am crescut o dată cu personajul. Dacă Harry avea 16 ani în anul 6 la Hogwarts, atât aveam şi eu când am citit partea a 6a din carte şi tot aşa. Am înţeles altfel, am judecat altfel, mi-a plăcut. Nu e nimeni obligat să placă o carte sau un film, aşa că nu vă mai obosiţi să aruncaţi cu bălegar. Din punctul meu de vedere, nu e OK să judeci o carte după povestea pe care ţi-o oferă filmul... pentru că ştiţi foarte bine că sunt rare cazurile în care o ecranizare se dovedeşte a fi mai presus decât cartea după care a fost făcută, dar mă rog. Oricum, acestea fiind spuse, nimic nu e diferit în cazul de faţă.

Încep prin a spune că Harry Potter şi Prinţul Semipur (H.P. and the Half-Blood Prince) nu a fost deloc pe măsura aşteptărilor mele. Nu m-am uitat la trailere şi nici nu am citit părerile altora înainte tocmai pentru a putea să o formez pe a mea. Au respectat cartea cât au putut, s-au bazat pe ce era important, ce-i drept... însă nu înţeleg de ce trebuie să bage scene de flirturi aiurea. Faza de la început mi s-a părut total... cretină... cu ospătăriţa care îl "agaţă" pe Harry şi îi zice că îşi termină tura la 17 (parcă)... Chiar m-a lăsat HUH? Dacă nu era Daniel Radcliffe în imagine aş fi zis că am greşit sala. De ce să bagi de la tine când oricum ai atâtea scene în carte la care poţi apela, nu ştiu... m-au pierdut cu chestia asta.

E un film lung, a început la 15 şi s-a terminat pe la 17.30, dar ce m-a dezamăgit a fost că au lipsit o grămadă de scene foarte mişto. Puteau, zic eu, să îl facă în două părţi şi să cuprindă tot ce era important. Sfârşitul... total... gol. Nu e nicio bătălie... pe când în carte mor foarte multe personaje şi e un întreg război descris. Ei îl omoară pe Dumbledore, pa şi pusi... Nicio înmormântare, nici nimic, ăla e sfârşitul. Păi în carte am bocit la cât de frumos a putut fie descrisă înmormântarea, cum se strângeau centaurii şi sirenele... neah, dezamăgire... Serios şi finalul era cel mai frumos, dinamic şi tensionant moment. Dacă la partea a 6a au făcut aşa, când e cea mai multă acţiune, păi în 7 când nici în carte nu e foarte grandioasă bătălia finală ce or să mai facă...

Şi acum... să vă zic prin ce am trecut înainte şi în timpul filmului. Am întârziat un pic cu luarea biletelor. Filmul era programat la 14.45, dar a început mai târziu. Faptul că a început mai târziu a fost extraordinar de potrivit, am putut şi noi să luăm popcorn şi suc. Am stat la o coadă de 10 persoane, o singură casă deschisă. OK, asta e.

Când am mers la locurile noastre, observăm că unul din ele e ocupat. Mă mai uit o dată pe bilet... şi nu înţeleg de ce unul din locuri este ocupat. Mă uit la puştanii care stăteau acolo... şi le zic că stau pe un loc de-al nostru. Ei zâmbesc ca puţoii şi ne zic că "eh, ne-am aşezat şi noi aşa". Acum eu eram foarte încurcată că nu înţelegeam "de ce???" Deci pe bune, de ce să nu respecţi locul pe care îl ai pe bilet? Nu te freacă nimeni la pateu şi aia e... Deci de ce te-ai aşeza decalat cu un loc? sau cu două? sau cu nouă? Şi cum zâmbeau ei aşa proşti la noi... Le zic "păi şi dacă vine cineva pe locul 4 ce facem?" şi râd ei ca proştii în continuare şi se dau mai încolo cu un loc. E chiar aşa greu să respecţi o chestie de bun simţ? Jesus.

Începe filmul şi încep să se audă tot felul de fâşâieli de pungi de chipsuri şi bidoane încât mă aşteptam din moment în moment să aud o voce de ţigancă care să strige "sticleeee cumpăăăăr". Erau cei/cele de pe rândul din spate, care veniseră cu mai mult de o pungă de popcorn şi care nu aveau niciun stres să mănânce şi să facă gălăgie. Apoi în stânga mea, tot pe rândul din spate era o fetiţă însoţită de un adult (nuş dacă era mă-sa sau sor'sa, irelevant) care şoptea tare (ştiu, e ciudat, cum poţi să şopteşti tare). Explica absolut tot ce se întâmpla în şoaptă şi la un moment dat chiar m-am întrebat dacă una dintre ele e oarbă. Apoi m-am gândit cât de sadic şi ironic e să aduci un orb la cinema şi să începi să îi povesteşti ce se întâmplă în film. Este atât de stupid încât nimeni nu ar face asta, aşa că nu am putut decât să cred că era un copil retardat care tre' să repete tot ce vede... într-o şoaptă pe care să o audă toată lumea.

Pe la jumătatea filmului, de la mirificele piţipoance din spate încep să se audă nişte bocăneli. Cred că erau intenţionate, m-au scos din sărite şi probabil dacă nu încetau sigur le ziceam ceva. Am zis că sunt piţipoance pentru că, din fericire, au plecat şi le-am văzut poşetuţele şi fustiţele până la curuleţ.

Nu am mai păţit aşa vreodată. Nici la Ice Age 3D nu a fost aşa şi atunci era sala plină. Nu o să înţeleg în vecii vecilor plăcerea de a îi deranja pe ceilalţi oameni. În veci, jur.