Sunt ceea ce gândesc

Joi dimineata am terminat jumatatea de rucsac de impachetat. Mi-am pus ochelarii pe cap, pe post de bentita, ghiozdanul in spate, geanta pe un umar si dai. Am ajuns in autogara pe la 8.15. Intentionam sa iau microbuzul de 9, m-am invartit eu pe acolo, mi-am luat de baut, de mancat si nu mi-am dat seama ca microbuzul pentru Predeal-Brasov venise deja. Pana sa imi dau eu seama ce si cum, acesta deja se aglomerase. Nu mai era nici un loc liber. Urmatorul era la 10, nu prea imi venea mie sa mai stau o ora sa ma fatzai, dar de nevoie ce sa faci. Cel de 9 a plecat de fapt la 8.50. Pe la 9.05 vad un alt microbuz de brasov tragand la un peron. Ma duc si il intreb pe sofer daca pleaca spre Predeal la 10. Mi-a zis ca da, dar ca pot sa il iau pe cel de Brasov-Targu Mures care pleaca la 9.15.

Vad ca si asta e foarte aglomerat, credeam ca nu mai gasesc locuri... cu toate astea am prins, ultimele scaune ce-i drept. Cumpar bilet, apoi imi duc rucsacul in portbagaj. Ma asez la locul meu stramt, fara geam. Ma rog la Dumnezeu sa nu mai vina nimeni pe cele 3 scaune ramase goale langa mine. Din fericire raman neocupate, asa ca am avut ocazia sa imi schimb locul dupa cum voiam. Acum, de la dreapta la stanga... Primul scaun era cel mai inghesuit asa ca m-a apucat claustrofobia. Mai mult, microbuzul n-avea geamuri, doar aer conditionat.

Se da drumul la aerul conditionat si cand sa reglez ventilatoarele alea micute, unul dintre ele imi cade in mana. Ups! Incerc eu sa il fixez (bine ca eram pe ultimele scaune si nu m-a vazut nimeni) si pe moment am zis ca am reusit. La prima zgaltaiala imi cade in cap. Au... Incerc iar sa il fixez, mother focker... Il pun mai stramb, dar reusesc de data asta sa il fac sa stea ca lumea. Pe centura Ploiestiului o zgaltaiala continua. Deh, drum european. Ventilatorul a rezistat eroic. Uneori ma mai mutam pe scaunul din mijloc, pentru ca puteam sa vad prin parbriz tot si aveam si loc sa imi intind picioarele. (spatiul dintre scaune era foarte stramt). As fi zis ca am rezolvat problema, dar de unde... Cineva din fatza mea avea o trusa cu scule pe care o luase cu el in loc sa o puna in spatiul pentru bagaje. Si a dracu trusa, la fiecare viraj dreapta cadea pe piciorul meu. Am incercat sa ii zic omului aluia, dar era ocupat sa vorbeasca la telefon. Culmea, omu' parea tare jerpelit, dar avea telefon de 1000 de lei. Interesant, nu am stiut ce eticheta sa ii pun, mi-a fost imposibil... si pana la urma asa stiu, ca nu e bine sa pui etichete...

Odata cu intratul in Busteni, am intrat si in ditai coloana in care mergeam cu 5 km. Am facut o juma de ora doar de la intrarea in statiune pana in gara, unde trebuia sa cobor eu. Am uitat sa va spun: am avut un sofer foarte simpatic. Era un om tacut, un sofer bun, pe care eu l-am futut tot timpul cu intrebari si el nu s-a enervat raspunzandu-mi. Om al vorbelor putine ("da", "nu", "in gara"), om care stia ca are pe cineva care coboara in Busteni... Si cu toate astea a uitat eroic, atat incat era sa nu mai cobor. Nais. M-am intalnit acolo cu ai mei, si pana in Bran am mai facut o ora cu masina. Ne-am hotarat sa mai stam o zi in plus, pentru ca e tare frumos aici si nu ne mai saturam de frig. Acum ne pregatim sa plecam in oras asa ca o sa mai scriu cand mai apuc si o sa postez si poze de indata ce le voi descarca pe hard.

Kiss ya bitches!