Sunt ceea ce gândesc

O sa innebunesc la cate carti am incepute. Termin una, incep alte 3.

La munte am citit cateva zeci de pagini din "Maine in batalie sa te gandesti la mine", carte dată de Cotidianul, printre ultimele din colectie. Mi s-a parut interesanta sincera sa fiu, este descrisa moartea unei femei maritate ce isi insela sotul. Nu am apucat sa trec de pagina 50, dar stiu sigur ca voi trece... pentru ca e interesanta, dar nu mai interesanta decat...

"Morti pana la apus" de Charlaine Harris, autoarea celor 7 carti după care s-a facut serialul True Blood. La asta am trecut de pagina 150 fiindca citesc aproape in fiecare zi cate 10 minute in metrou sau pe unde apuc. E faina, cu toate ca ar fi avut mai mult gust daca n-as fi vazut serialul inainte. In principiu, serialul respecta destul de mult cele scrise in roman si nu mai apare nicio surpriza pe parcurs ce citesti. Un lucru aduce în plus, descrierea personajelor. Înţelegi mult mai bine personalitatea lui Sookie. În serial pare prostănacă, dar de fapt e chiar foarte isteaţă.

Mai am pe listă o carte a lui N. Djuvara pe care am primit-o cadou de la un coleg de birou. O sa incep sa o citesc dupa ce termin toate cele enumerate mai sus. Sunt destul de nerabdatoare, pare miştoc.

La capitolul muzică.... am ascultat mult John Mayer (în special cu melodia asta) şi Michael Jackson, iar când am fost la Gloria Jean's cu Deea, acum o săptămână mi-am adus aminte de Louis Armstrong cu a lui viaţă în roz (La vie en rose) şi am început să reascult.

Am început să scriu pe SerialeTari.com recenzii la True Blood şi din toamnă voi începe Private Practice. Recenziile nu îmi ies cine ştie ce, dar ca să mai am şi eu ce scrie că pe aici dau cam rar din lipsă de subiecte. Prima recenzie scrisă de probă o puteţi citi prin arhivă sau mai jos pe pagină. Apropo de Private Practice, ne-a lăsat în dubiu rău de tot sfârşitul... mai aveam un pic şi muşcam braţu' de la fotoliu când am văzut cum ne lasă aşa că abia aştept următoarea serie.

Şi capitolul filme... Am revăzut Wall-E, după cum am spus şi în cealaltă postare. Şi... am revăzut şi Ratatouille, iar ieri m-am uitat la alte trei filme (cu toate că aveam ceva mai important de făcut, dar nu aveam niciun chef de acel lucru important) : Stargate (1994), Long Weekend şi The boy in the striped pyjamas. Long Weekend cu toate că are notă mică, nu a fost chiar aşa de rău. Nu ştiu cum sau de ce, dar m-a prins. Intriga e cam şubredă şi deznodământul, nu prea am înţeles care era mesajul final... pentru că până şi la filmele de groază (cu toate că ăsta nu prea a fost) există o idee pe care e construit scenariul.

Al doilea film (nu mai repet titlul că e prea lung) este în top 5 la capitolul "filme despre asuprirea evreilor în Al Doilea Război Mondial". Nu credeam că mai pot vedea ceva original legat de subiectul ăsta, dar uite că a reuşit cât de cât să îmi capteze atenţia, iar finalul a fost neaşteptat şi bine clădit.

Stargate este un film vechi pe care l-am văzut demult, dar din care nu mai ţineam minte mare lucru. Bunicel, dar nu m-am putut abţine să nu fac puţin mişto de el, fiind atât de vechi şi previzibil.

La mulţi ani tuturor celor cu nume de Alexandra/Alexandru by the way :)

Kiss ya, bitches!