Sunt ceea ce gândesc

Poate unii dintre voi mă consideră nebună, dar trebuie să vă mărturisesc ceva: mă afectează ceilalţi oameni. Mă afectează oamenii pe care nu îi cunosc şi cărora li se întâmplă lucruri nasoale. Pun la inimă, asta sunt. Încerc să fiu altfel, dar nu îmi iese mereu.

Azi s-a întâmplat să fiu pe Pantelimon în jurul orei 14.30, în faţa magazinului Vodafone. Acolo a avut loc un accident. O persoană tânără a fost lovită de o maşină. La început eram curioasă, ce s-a întâmplat de e aşa multă lume la un loc. Am crezut că s-au ciocnit nişte maşini, dar când am văzut o persoană... Am întors capul. Am făcut asta din două motive: mi s-a făcut rău la gândul că acolo ar fi putut fi cineva pe care eu cunosc sau poate chiar eu şi pentru că mi s-a făcut silă când am văzut oamenii ciucure în jurul ei, de parcă ar fi fost a opta minune a lumii.

Eu nu înţeleg cum pot unii să reacţioneze aşa... am văzut un om cu un copil în braţe ducându-se exact lângă locu faptei, în mijlocul şoselei, să o vadă pe fată. Voi sunteţi normali frate?

Înţeleg să sari în ajutorul persoanei respective, dar de show.... Mi s-a zbârlit pielea pe mine şi am început iar să mă gândesc la prostii. Ş acum mă aflu într-o stare ciudată, sper că e bine tipa, mă rog să fie bine... oricum cert e că reacţia oamenilor de a se strânge ciucure.... NOT OK!