Sunt ceea ce gândesc

Ce ciudat ca printre ultimele postari, candva, am scris ca ma afecteaza ce patesc alti oameni. Anumite vesti sunt pur si simplu socante pentru mine, chiar daca nu am intalnit niciodata persoana respectiva.

Azi de dimineata am deschis firefoxul si am inceput sa imi fac curat in bookmarkuri. Le-am luat pe rand si am ajuns la ringul de vorbe. Este un site relativ nou sau cel putin nou pentru mine care promoveaza un fel de cenaclu contemporan nonconformist. Il urmaresc pentru ca pe aproape toate persoanele care apar acolo ca scriitori sau moderatori le cunosc din vedere si le cunosc activitatea cat-de-cat in domeniul literar. Am deschis pagina si ce vad prima oara? Colaj video cu George Vasilievici. Mai jos alte doua articole in care vad numele lui si alaturi 1978 si 2010. Imi zic "Astia au innebunit? De ce au scris anii asta, parca ar fi murit..." Si apoi am impietrit cand am vazut ca intr-adevar a murit acum aproximativ doua saptamani.

Am vorbit cu el o data, pe messenger, fireste... acum multi ani. Din cate stiu eu i-am dat add pentru ca citisem cate ceva despre el si mi s-a parut un om implinit. Am avut scurte conversatii. La vreun an sau asa ceva, imi trimite romanul sau Yoyo din senin. Il intreb de ce mi-l trimite tocmai mie, nestiind ca intentiona sa il imprastie doar pe internet si nu sa il publice. I-am zis ca sunt... practic nimeni, ca nu sunt niciun critic sau scriitor de succes. Mi-a zis ca e perfect, astfel as putea sa fiu obiectiva. Si am citit o parte din roman si i-am spus parerile mele. M-a fascinat cat de bine scria, mi-a placut foarte mult ce am citit.

A fost un mic soc sa aflu despre el azi, chiar daca nu am stat niciodata de vorba cu el fata in fata si nu l-am cunoscut in adevaratul sens al cuvantului. Toata ziua m-am gandit la el, la ce a facut, la de ce a facut ce a facut, la ce a scris si ce a fost. Nu stiu ce sa mai zic. Cred ca nu mai vreau sa zic nimic, doar ca... sper ca si-a gasit linistea.

Dumnezeu sa il odihneasca!