Sunt ceea ce gândesc

Trăia în lumea lui plină de vise, de lumi imaginare modelate de cărţile pe care le citea. O descriere fizică ar fi inutil să fac, este de ajuns că am avut ocazia să îl cunosc cândva şi să îi ştiu povestea.
Era o zi mediocră ca toate celelalte. Se ducea la bibliotecă pe acelaşi drum spre staţia de autobuz. Se opri un moment… respiră adânc şi privi în jurul său.
Aceeaşi cărare… acelaşi castan… aceleaşi case de ieri… de alaltăieri… de acum o săptămână… de acum o lună… de acum un an…. din totdeauna. Aceleaşi linii ordinare îi tăiau orizontul şi acum.
Continuă drumul cu paşi ce striveau durerea realităţii ce o zărise. Se gândea

“Unde vreau să fiu?”

Căutând răspunsul în privirile oamenilor, ei treceau pe lângă el fără să îl observe. Nu avea idee ce se petrecea cu el. Se simţea amorţit şi rupt de fiinţa sa. Inima începu să îi pâlpâie precum o lumânare pe moarte, şi înăuntrul lui suna un gol imens căruia nu îi înţelegea sensul.
La zece paşi de staţie ceva îi întrerupe gândurile, şiretul. Zâmbi trist şi se aplecă să îl lege la loc. În momentul ăla vine autobuzul, el se grăbeşte să îl prindă... prea târziu.

“Îl aştept pe următorul”

Pe lângă el trecu o cineva. Nici nu s-a uitat la cine era… o femeie. Nu a luat nimic în seamă… nici parfumul ce îi inundă creierul, nici gingăşia cu care fata atingea pământul sau braţele ce i se ondulau după forma corpului.
Simţi nişte priviri insistente asupra lui. Îşi ridică ochii din pământ…avea părul negru, atârnându-i în bucle mari pe umerii firavi. Chipul ei alb se zărea sfios, iar buzele-i trădau un zâmbet tainic .
“Nu mi se întâmplă mie asta…este împotriva legii fireşti a naturii…”
Vine autobuzul.
“Nu urcă” gândi el plin de speranţă.”Am avut dreptate”
Subit ea îl prinde de mână, îl sărută lin, iar uşile autobuzului se uniră, despărţindu-i.
Atunci, el a trăit… o clipă in care totul s-a transformat. Plopii au scăzut şi din ramurile lor au răsărit flori de liliac, puţinii nori s-au dat la o parte, iar cântecele amintirilor se pierdură în tăcere.

“Vreau să fiu cu tine”