Pe Adrian Ciubotaru nu îl cunosc personal, dar am auzit de el ca scriitor şi de pe Twitter, din om în om, am aflat de povestea lui cu editura CURtea veche. Am vrut să scriu mai din timp despre asta, dar nu am găsit timpul necesar pentru a îmi exprima sincerele păreri de rău că a trecut prin calvarul acesta. Nu cred că există cuvinte pentru a exprima acest comportament, nici nu am un adjectiv pe măsura faptelor. Oricum, am fost mulţumită când am văzut câţi oameni îl susţin. Aşa da!
Şi aşa mi-am adus aminte şi eu de propria ogradă. Şi eu aştept de 7 luni să apară antologia Deceiubimbucurestiul. Nu le-am trimis mail şi nici nu i-am sunat, în schimb mi-a plăcut că prin octombrie-noiembrie mă zoreau să semnez contractul cu drepturile de autor şi să le trimit copia după buletin şi ce mai trebuia. De ce atâta grabă dacă vă trebuie peste 7 luni să puneţi pe picioare un amărât de volum? Poate o să încerc să îi contactez zilele astea, dar mai mult nu am de gând să mă stresez pentru că pur şi simplu trebuie aplicat principiul: "dă-i în pulă" care este, cât se poate de "la modă". Mirific, splendid... 7 luni frate, 9 luni mai auzisem de cineva, un an întreg... oare unde o să ajungem cu atâta nesimţire?
Adrian Ciubotaru şi povestea lui
3/19/2009 10:54:00 AM
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 commentsuri:
Post a Comment