Sunt ceea ce gândesc

Duminica trecută (adică acum două zile) am fost în parcul Carol. Vestitul Parc Carol din Bucureşti. Este într-adevăr un loc minunat, păcat însă că e populat. Cred că am şi avut puţin ghinion, dar a fost în primul rând foarte aglomerat şi în al doilea rând, plin de cocalari. Mulţi copii cu părinţii... fiecare aveau ori role, skate, trotinetă sau bicicletă. E bine, pe mine nu mă prea scotea mama în parc când eram tânără... Admirativ că părinţii îşi mai aduc aminte şi de copii. Mie în general nu îmi plac copiii şi niciodată nu o să îmi placă, ăsta a fost primul motiv pentru care am fost reticentă acestei ieşiri. Nu m-am simţit prea bine nici fizic (cum nu mă simt nici acum), am avut o durere de cap care m-a tot sâcâit... şi iar nu am putut să gust priveliştile pe care mi le oferea parcul. A fost o fază nostimă tare... Una dintre prietenele mele e obsedată să îmi facă poze pentru că ştie că mă enervează foarte mult şi la un moment dat, când mă tot stresa ea cu bliţul, trec doi pe bicicletă şi strigă:

- Hiaute bă, poze dă hai faiv... hăhâhăhâ...

Bineînţeles după ce trec cei doi, îmi ridic sprânceana şi bufnesc în râs când văd dragonul dă haur de pe bluza unuia dintre ei... Haualeeeeeu...


Cine e acolo? Tu eşti Chip?


Unii oameni sunt chiar ambiţioşi, păcat că nu în scopurile potrivite...

O să mai revin cu impresii după ce mai dau o tură pe acolo şi voi avea poate mai mult noroc să prind oameni normali... Noapti bună...