Iubită fiinţă,
Ce mi-a dat viaţă bătând din palme,
Iubite tată,
Ce prin viaţă treci fără cugetare,
Tu, ce te tocmeşti cu Moartea,
Zăreşti cum îţi sclipesc ochii dureros de aprigi ?
Cum îţi tremură pupilele de furie,
Cum perdeaua nebuniei îţi acoperă gura,
Şi mâinile-ţi sunt încleştate
Pe paharul cu otravă moale ?
Şi gâtul tău negru, de ceară caldă
Se sugrumă-n sunete ascuţite.
Amintirile se dilată într-o exprimare puerilă,
“Nu mai ştiu nimic”
Dispari, dragul meu,
Nu te văd decât acum.
Eşti o sticlă ciobită
Stai pe o masă cu două picioare
Cu eticheta din stânga de încercări scobită
Şi trei scaune fără spătare, înalte,
Se uită la sticlă, scaunele...
Faţă de străin
3/20/2007 10:15:00 AM
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 commentsuri:
Post a Comment