Ieri, in "Siegfried" de Harry Mulisch, am ajuns la un pasaj foarte interesant. Si urmatoarele randuri m-au amuzat teribil:
Maria isi aseza paharul pe noptiera, isi puse mana pe mana lui si spuse:
- Am uitat sa-ti spun. Ieri, Marnix m-a intrebat asa, dintr-odata, cine-i Hitler. A auzit el ceva. I-am spus una, alta, si-atunci el a zis: "Hitler este in iad. Dar pentru ca-i plac rautatile, el se simte acolo ca-n cer. In rai sunt toti evreii, asa ca pentru el acolo este iadul. Ca sa fie pedepsit, ar trebui de fapt sa ajunga in rai". Ce zici? Sapte ani. Am avea ceva de invatat de la el.
+
[aici era o conversatie despre Hitler si aici vorbea personajul principal]
- Las, las... bineinteles ca nu-i asa simplu. In Primul Razboi Mondial, cand era curier, a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I pentru curajul sau- ceva deloc obisnuit pentru un caporal-, si decoratia asta a purtat-o intotdeauna. De altfel, cel care i-a prins decoratia in piept era un ofiter evreu. El facuse, asadar, dovada unui curaj iesit din comun, dar, dupa cate stiu eu, n-a vorbit niciodata despre asta.
2 august 2008
8/02/2008 06:10:00 AM
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 commentsuri:
Intr-o discutie, odata, ajunsesem la ideea ca in iad fiecare e pedepsit in functie de ce a facut in viata, zgarcitul nu va avea nimic, dar in jurul sau toti vor avea de toate si nimeni nu-i da nimic. Putem usor intelege astazi situatia, deoarece pedepsitul se afla ca intr-o realitate virtuala. Cei pe care ii vede in jurul sau multumiti si indestulati nu exista de fapt, e doar o proiectie vizuala nereala.
Asa si cu Hitler. Pesemne ca el are o televiziune cu circuit inchis unde poate vedea conditiile in care au ajuns evreii dupa moarte.
Post a Comment