Sunt ceea ce gândesc

Sambata am hotarat sa mergem in centrul orasului, in piata, ca sa cautam o pescarie. Am tot cautat prin stanga, prin dreapta, nici urma de peste proaspat. Magazinele erau de pe vremea comunista cu acele tipuri de scris inconfundabile ( "Alimentara" "Croitorie" samd.) Bineinteles ca in "Croitorie" gaseai Sex Shop si in "Alimentara" magazin de haine [ aici glumesc, dar ar fi fost tare, nu ? :))] Am dat de un supermarket... (wow) a fost ca o mana cereasca, sincer. Era si bine aprovizionat (chiar daca eu n-am intrat inauntru :)) se vedea de la intrare), iar la un moment dat am dat de un semn care zicea "Bazar la etaj". Cum am auzit, am urcat sus sa vad ce gasesc. Doamne, era o camera cam... cat o sala de clasa. Un singur vanzator, si vreo 4 tarabe cu haine. Deci asta era tot bazarul lor. Bineinteles ca nu am avut cine stie ce pretentii, nah, e un oras mic... da' mai bine nu il numeau bazar.

Cu o zi in urma vorbisem cu Deea care imi spusese ca vine tot in Arges, dar doar pentru o zi, o scurta excursie. Acestea fiind zise, i-am spus unde, ce si cum si a acceptat sa vina sa stea cu mine pana ne intoarcem in Bucarest. Initial trebuia sa stam doar patru nopti, dar pana la urma am stat 5 pentru ca dupa cum am spus... incepuse sa ne placa. Deci pana la urma sejurul mai avea 3 zile, nu 2. Sambata nu s-a mai intamplat nimic interesant. Ne-au venit alti vecini in cea de-a treia camera, dupa cum era obiceiul... Ma rog.

Duminica a fost ziua care mi-a marcat tot anul, cred. Am hotarat sa mergem la cetatea Poienari (/Poenari, uneori e scris cu "i" alteori fara. eu o sa scriu cu "i"). Aceasta cetate fiind nu mai departe de... varful unui munte! Ei bine, stiam dinainte in ce cacat ne bagam.... cu nu mai putin de 1480 de trepte de urcat, la numai opt sute si ceva altitudine. Am plecat toti de jos, am urcat 10 scari... am vrut sa ne intoarcem... pana la urma, unii au urcat 400 apoi au abandonat, unii 500 si au abandonat, dar eu si Deea am urcat pana in varf. Am baut, am transpirat, am facut popasuri multe... dar a meritat! Asta este pentru mine, REALIZAREA ANULUI DPDV FIZIC! Dpdv psihic e ca am trecut Balaureatu' cu nota mare. Revenind la tortura in care ne-am aventurat. Am urcat noi ce-am urcat... La un moment dat, cand eram aproape de cetate vedem ca in dreapta, langa balustrada nu era decat o mare mare mmaaaaareeee prapastie! Moment in care mi-a venit sa vars tot ce-aveam in stomac. Trecand peste. Am urcat si mai mult, pana am ajuns la tipu' care strangea banii pentru taxa. DA! Exista o taxa pana si in creieru' muntelui! Mica, 3 lei adultii.... 1 leu copii si elevi... 5 lei taxa pentru aparatul foto si 30 cea pentru filmare. Ultima cam mult, da' ma rog. Tipu' care strangea banii a fost fooooarte simpatic. Ba chiar am si glumit cu el si sa nu mai zic ca ne-a luat banii doar pentru un aparat foto. Multi ar fi luat pentru tot ce gaseau, but not this guy. De treaba, chiar mi-a placut despre el... Ne-a zis ca cetatea a apartinut lu' Tepes si ca a fost construita in 1457. Foooooooarte simpatic. In fine, cetatea era o basina. Niste caramizi puse pe post de pereti, dar privelistea... va spun... iti taia suflarea. In concluzie, totul a meritat pentru priveliste... Am asistat insa, din nou la o faza foarte... taranish like... si anume:

Un tip (am aflat apoi ca era bucurestean...) manca o banana. L-am observat imediat ca a ramas cu coaja in mana si mi-am zis "Pe pariu ca o arunca pe jos?" Ei bine, m-am inselat. Nu a aruncat coaja de banana pe jos.. ci cu BOLTA! direct in VALE! Deci... te rog frumos, cu stil, nu asa... Ce pizda ma'sii... Poate creste un bananier la o adica... Naturlich, Ecologic... Behehehee.... Ce i-as mai fi dat una dupa ceafa cu coaja aia... bou'....

Si inca doua... :

Pe la jumatatea drumului la urcat am dat si de o pitzipoanca in sandale si cu fusta scurta care avea manele la telefon de rasuna in Vale. Deh, nu se putea altfel, baga-mi-as ce are Naomi sa imi bag in... pfuah! ce draci imi face cand imi aduc aminte!!!!!!!

Cand am ajuns sus, am ajuns odata cu doua tipe cu cate 5 plozi dupa ele... Cand sa plateasca taxa de vizitare si-au dat seama ca nu aveau banii la ele. Lasasera portofelele si gentile in masina. :| Jesus, sa urci atata... Bineinteles ca pana la urma le-a lasat the nice guy sa treaca... so nice...


Revenind. Deci am urcat, am vizitat, am coborat. Pe drum am inceput sa cant "We are the champions" :D probabil toti pe langa care am trecut s-au uitat chioras. Cum intreba cineva "Cat mai e pana sus?" Cum ziceam "Nu mai e mult, hai hai ca puteti" Ca sa le dau speranta... parca urci altfel cand stii ca e mai aproape. Unii nici nu o mai luau pe scari, am vazut chiar un cuplu de batrani care se agatau de niste crengi pe un drum neamenajat. Am zis sa merg mai repede ca sa nu vad cum cad. Pana la urma n-a cazut nimeni, da' tot... mi-au dat fiori. Eh, una peste alta, tre' sa ai ceva nebunie si ceva coaie ca sa ajungi pana in varfu' muntelui. Deci eu si Dee le avem pe amandoua sa moara tzaca... Suntem bengoase, fata... in puii mei!

Cred ca am slabit frate, 2 kile... da' bineinteles ca le-am pus la loc cand am ajuns jos si am mancat o inghetata cu ciocolata :)) Asta e partea a doua :))

Hai, va mai las cu poze si mai scriu si maine. Se pare ca nu ma mai tin degetele deloc :)).