Sunt ceea ce gândesc

Abia am ajuns acasa. Ma dor picioarele de nu pot sa ma ridic de pe scaun. Hai sa va povestesc ce-am facut.

Aseara n-am putut sa dorm din cauza unui gandac pervers care mi-a intrat pe sub bluza. Stie ca ii iubesc la nebunie. Oh God, yuck. NU POT SA II SUFAR! N-am nimic cu ei daca ii vad, daca umbla linistiti pe canapea, pe perete, pe birou, daca si-o trag, merg, respira, zbor... atata timp cat nu ma ating. Unele persoane sunt indiferente, eu nu. Si fac ca toate alea daca vad unu' in apropiere care se pregateste sa aterizeze pe mine sau in apropierea mea. Imaginati-va cum reactionez daca e unul deja pe mine. Ah, brrrrrr.

M-am culcat pe la 00.00. Am auzit unu ca mi-a cazut pe perna. Zic "da-l naibii doar n-o intra pe sub haine, il simt eu inainte". Eh nu, chiar asta a facut. Am simtit eu niste furnicaturi pe burta, m-am ridicat, m-am scutura, nimic. Ma asez inapoi sa adorm... iar. Pffff, mi-am zis "ori simt eu chestii care nu sunt, ori chiar e ceva...". A treia oara il simt ca lumea si vad dupa aia cum imi iese pe maneca si se uita la mine. Zambind. Zicand diabolic "hehe, nu te las sa dormi". M-am dat jos ca disperata din pat si mi-am schimbat bluza. Apoi m-am asezat pe fotoliu (langa fereastra) si mi-am pus patura in cap, mai bine zis... m-am infasurat in patura si am adormit pe fotoliu. De dimineata m-am trezit in pat. Cine stie cum oi fi ajuns acolo. Fir-ar mama lor de gandaci. Ii urasc cu pasiune.

Dupa postarea de ieri, am luat decizia sa ma duc la facultate sa imi retrag dosarul dupa cum bine stiti. Am zis ca nu trebuie sa ma grabesc, am toata ziua la dispozitie. M-am trezit destul de tarziu, am mancat, am facut putina ordine prin casa si pe la 12.45 am plecat de-acasa. Stiam ca o sa fie o zi luuunga si singura. Eu n-am nicio problema cu singuratatea, desi nu imi place. M-am obisnuit. Si ziua de azi, nu imi parea decat binevenita. Plimbarica, plimbarica, plimbarica. Plimbarica a si fost. Am ajuns la facultate pe la 14. Am completat o cerere si mi-au zis sa revin intre 16 si 18. Great. Asa cald nu mi-a fost, si chiar daca mi-a fost... nu prea mi-a pasat. Nu prea mi-a pasat de multe lucruri azi. Nici de atitudinea de "om superior" a tipei care mi-a dat sa completez cererea, nici de plictiseala ei... nici de faptul ca lumea se holba la ce scria pe tricoul meu (cel din imaginea de mai sus) .... Am fost in "whatever" mood.

In alea doua ore, pana la 16... am fost la Spiru Haret sa obtin niste informatii despre admitere... of course. Apoi am mers in mecu' din fatza Gradinei Cismigiu si am mai citit din cartea pe care o aveam la mine. La 16 am revenit la facultate, mi-am luat dosarul si am revenit in statia de troleibuz. Am stat pe acolo, m-am invartit, m-am rasucit... am lasat vreo 3 troleibuze sa treaca deoarece erau foarte pline... Si la un moment dat vine un domn la mine, mai in varsta putin si incepe sa vorbeasca cu mine intr-o limba pe care n-am mai auzit-o pana acum... cred ca era o limba slava. In orice caz am ramas blocata si nu mi-a iesit decat un "Huh?". La care domnu' respectiv zice "Paichei Proutoupoupescu". Am stat cateva secunde sa ma gandesc ce-ar putea sa ia ca sa ajunga acolo... Stiam ca nu ajunge niciun troleu direct pe Pache Protopopescu si la repezeala am zis "saizeci si noua si optzeci si cinci". Zice "sixty nine and...?" "Eighty five", completez eu. Tipu' a plecat si s-a urcat dupa aia intr-un 69 cu mine. Zic... "Frate, oi fi zis bine ce-am zis eu acolo..." El a urcat prin spate, eu am urcat pe la mijloc. Aglomerat ca dracu, bineinteles... asta e. M-am uitat dupa el, am observat ca a coborat la Foisorul de Foc.

Bai, alt troleu care sa ajunga mai aproape nu stiu... Tot drumul spre casa m-am gandit... Daca a luat 69, trebuia sa coboare la Hasdeu si dupa aia sa mearga pe jos o statie. Nu era departe. Nu l-am indrumat tocmai gresit.... Oricum a fost ciudata faza. Nu i-a spus nimeni ca orice conversatie se incepe cu "Du iu spic inglish?" ca ne intelegeam mai bine. Asa a venit si a inceput sa vorbeasca cu mine in limba aia ciudata... In fine. Sper ca s-a descurcat, nu pot sa sufar cand mai rau incurc oamenii. De multe ori am primit si eu indrumari gresite si de multe ori, cand am fost intrebata de un loc/strada am spus ca "nu stiu" pentru ca nu eram sigura.

Dupa 5 ore de mers pe jos incontinuu, am ajuns acasa franta si fiarta. Fi-mea era la usa si incepuse sa miaune precum o crizata... Nu miauna asa decat cand e vorba de ceva "vanatoare". Cand ma uit, un pui de vrabie statea pe gratarul de afara. Se vedea prin geam si trebuie sa stiti un lucru despre pisica mea. Ea nu omoara intentionat soarecii. Ea se joaca cu ei pana ii omoara si cand nu mai misca asta e... Ii lasa acolo. Cu vrabiile e alta treaba. Stiti cum reactiona Alex din Madagascar cand era nehalit si voia carne? Asa si asta a mea, vaneaza vrabiile alea de parca n-a mancat 3 luni de zile, i se micsoreaza pupila cat varfu' de ac apoi isi ia pozitia de atac, batzaie din fund si sare. A avut ceva victime, da' uite ca la asta n-a ajuns... Hehehe... i-am facut eu o poza, sa il vedeti si voi. Ce grasutz era... Am inchis pisica in garaj si l-am pus pe casa, oricum venise ma'sa la el da' s-a speriat de mine. Sigur l-a luat acasa, asta fac mamele.