Sunt ceea ce gândesc

Pai ca sa vezi, neamule, ce n-am vazut de pe vremea lu’ Viteazu raposatuDumnezeusa-lierteptiuptiu, cum au trecut ştoarfele de la Indig(estie)o mai departe in concursul bine-cunoscut (la americani) America’s got talent. Eu cred ca imi dau seama ce au facut ca sa ajunga unde au ajuns, voi va dati? Adica hai sa fim seriosi, Sharon Osbourne e o draguta si cand vede oameni cu sanatatea mintala afectata nu poate spune nu, iar David si Piers sunt... pur si simplu... barbati.

Au cantat (zbierat, urlat, spart pahare) Viva Las Vegas de data asta. Nu stiu cum a fost pentru ca am vazut doar un fragment in care le lua un interviu si spuneau ele ca ui hev dă păur, ui hev ză strenf tu bi starz si... BOMBA... cand le spune vestea... cum ca au fost satisfacuti de prestatiile lor si le vor trece mai departe. Reactia e una... indescriptibila. Credeati ca ne-au facut de rusine prima oara? Well, guess again! Undeva intre tipetele si plecaciunile pe care au inceput sa le faca... eu am ramas putin socata. Dupa reactia principala si socul meu, a urmat un alt soc cand una dintre minuni (nu stiu care, pentru mine amandoua sunt una si aceeasi... calamitate) a inceput sa grohăie... sa ragă... sau ce dracu e sunetul ala ca ultima bestie de pe planeta. Hooohohohoooo! Merry Christmas! Si au incheiat frumos cu un „Găd bless America”. Iar la interviul pe care l-a luat J.Springer au declarat cu certitudine:

„Aim zo zori aim năt modăst, ai wăz şuăr ui uăr gouing tu uin”

Hey, cine a zis ca ati castigat? Asta nu e nici macar semifinala, doar juma de drum... Si acum depinde de votul publicului, deci puteti sa va luati un mare Gud Zbai de la premiul cel mare. Nu cred ca aveti suficiente droguri sa le puneti in pahare tuturor americanilor care vor pune mana pe telefon sa voteze.