Sunt ceea ce gândesc

După cum ştiţi din celelalte postări, caut să îmi iau un mp3/mp4. De fapt, un mp4 sinceră să fiu, nu mp3. Nu am reuşit să îmi vând vechiul mp3 şi de-aia bugetul meu este mai mic. În orice caz, am pus ochii pe un model super Jmecher super Jmenar... super de super cu autonomie de 35 de ore audio si 8 video. Şi la un preţ acceptabil. Eh, am vorbit eu cu sor'mea să mergem de dimineaţă înainte de serviciu, la A...u' din Unirii. La 8.40 eram acolo, aşteptând să se deschidă magazinul. După douăzeci de minute de aşteptat în frigul dimineţii, în sfârşit vine un bădigârd să ne dea drumul la uşă. Ca la penitenciar. Am urcat noi pe scări, am căutat magazinul, l-am găsit, am căutat secţiunea de mp3uri. Nu găsim modelul pe care îl căutam. Îl întrebăm pe nenea de acolo.
- Nu vă supăraţi, aveţi cumva şi alte modele în afara celor expuse?
- NU, ne pare rău, acestea sunt toate. Dar puteţi căuta la M...G.... Acolo au mai multe.
-Aha, mulţumim.

Aşadar, mergem la M... G.... Acolo, ditamai panoul cu multe multe mp3uri si mp4uri. În gându' meu zic, trebuie să găsesc şi eu ce caut din toată marea asta. Ne oprim. Ne holbăm. Găsesc modelul, o chem pe o tanti de acolo să îl cumpăr. Toate bune şi frumoase până la...
- Ah, ştiţi modelul acesta nu-l mai avem în stoc. De fapt, foarte puţine din cele expuse mai sunt disponibile.
- Ok, dar modelul acesta? (am arătat alt model)
- Nici acesta.
-Dar acesta? (alt model)
- Nu, îmi pare rău. Uitaţi-vă la cele din cutii, pe alea le avem sigur. Da' poate la A... găsiţi modelul.
- Păi, de acolo venim...

În cutii erau numai mp3uri.
O să gândiţi: Moamă, da' era imperios necesar să îţi iei nenorocitul ăla de mp3 atunci, nu mai puteai aştepta câteva zile? Răspunsul meu este: mi s-a pus pata şi când mi se pune pata e de rău. Eu am vrut AZI! De ce să nu se poată? Uite de ce... pentru unii oameni idioţi... expun nişte produse pe care nu le au. Scoateţi-le mă în pizda mamii voastre că nu e mare lucru. Băga-mi-aş pula în voi să îmi bag. Ok, revenind cu povestirea (aceasta a fost partea personalităţii mele cu sindromul tourette).

Deoarece mi se pusese pata... am început să cotrobăi prin cutii să văd dacă găsesc ceva ok. Eh, găsisem io un Samsung care părea ok... o întreb pe tipa de acolo cât costă... Era oricum prea mult. Unu' avea 2 gb, altul avea 4. Da' îmi zice aia...
"Uite, ăsta e de 1gb, cu siguranţă e mai ieftin, dacă vrei putem merge să vedem cât costă şi dacă nu îl vrei, nu-i nicio problemă."
Sor'mea pe de o parte: nu trebuie să îţi iei neapărat ceva dacă nu e ce vrei. Dacă nu au modelul pe care îl vrei, venim altă dată.

Pe de cealaltă parte conştiinţa mea: am întârziat azi o juma de oră la serviciu , măcar să nu fie degeaba da' şi sor'mea are dreptate, că decât să iau o prostie mai bine nu mai iau nimic.

Şi uite aşa s-au zbătut cele două părţi până când am zis : Gata! Hai să plecăm. Şi mi-a explodat capu' de nervi într-o durere... Am ajuns la birou într-o stare de tot rahatul. Îmi venea să plâng de nervi, serios. Mi-am băgat căştile pe urechi şi am pus numa' metallica la maxim. (nb. am intrat în metallica mood) De ce m-am enervat? Căci poate nu e clar pentru toţi... Că mi-am pierdut o oră, în mod inutil, aşteptând şi alergând ca să nu găsesc nimic. Şi nu mi se pare normal, după cum am mai spus, să arăţi o marfă pe care nu o ai. Băi ce m-am enervat. Şi să vă zic ceva, când lucruri din astea se întâmplă... în cazul meu întotdeauna este un semn. Dacă sunt împiedicată să fac ceva, înseamnă că nu trebuie făcut. Şi o să vă dau un exemplu.

Acum ceva timp am fost tentată să sun pe cineva. De la metrou până în staţia de maxi-taxi, de trei ori am scos telefonul să formez numărul şi de trei ori am fost întreruptă de ceva. Ba a venit metroul şi în tunel se aude prost, ba nu-ştiu-ce-s-a-mai-întâmplat. Oricum, ideea e că până la urmă, am făcut foarte bine că nu am sunat. Prin coincidenţa aia am aflat şi eu la sfârşitul acelei zile ce fel de om era persoana respectivă.

În concluzie: nu îmi mai iau niciun mp4! Cel puţin nu în viitorul apropiat, ma cac pe el... pe ei şi pe magazinele lor. Las' că banii pe care i-am păstrat nu îmi cer de mâncare.