Sunt ceea ce gândesc

Dacă mai aud vreun student că îmi spune că e uşoară facultatea... O să îl iau la bătaie cu o bâtă. NU E UŞOR! Nimic nu mai e uşor după liceu. Nu e uşor să îţi tăbăceşti fundul pe bancile de lemn. Nu e uşor să faci o oră jumate pe drum. Nu e uşor să pierzi timpul în ferestre. Nu e uşor să ghiceşti gândurile profesorilor care cred că înţelegi tot, că te-ai născut învăţat. Nu e uşor să faci faţă unor cursuri de o oră jumate, după trei luni de trezit la ora 11-12.

Am auzit diverse persoane care spuneau că: Moaaaaamă frate ce viaţă e la facultate, e Jmen, frate!
Sau: Nu-ţi face griji de facultate, e mai simplu, nimănui nu îi pasă dacă vii sau nu. Nici nu tre' să îţi baţi capul cu învăţatu' prea mult...

Un mesaj am pentru cei care spun/au spus asta: mâncaţi c... !

Dacă eşti la o facultate bună, nimic nu merge fără sacrificii! Şi în cazul în care chiar vrei să urmezi o facultate pentru a mai învăţa ceva, trebuie să pui osu' la muncă, nu să dormi cu capul pe masă. Acum, eu vorbesc doar despre facultatea la care sunt eu. La cursurile despre care am mai scris, chiar nu se făcea nimic, dar era vorba de altceva. În orice caz, dacă am spus şi eu prima parte a titlului... înseamnă că şi eu o merit pe a doua. Oricum, ideea e că... azi am avut o zi infernală, mâine sper să fie mai bine. Acum nu mai stau prost cu simţul orientării. Vrei nu vrei, înveţi să te şi orientezi :)) .

Am făcut cunoştinţă cu foarte multă lume la facultate şi scuze dacă nu v-am reţinut pe toţi. Of, sper să se mai liniştească apele pentru că sunt foarte dată peste cap momentan. Apropo, duminică, în ciuda faptului că a plouat de a rupt, eu şi Andreea ne-am luat lumea în cap şi am plecat spre str. Şelari, la schimb de carti. A fost o atmosferă foarte plăcută, deşi nu am făcut cunoştinţă cu foarte mulţi.... pe de-o parte pentru că este o perioadă destul de agitată în care oricum cunoşti o mie de oameni pe la facultăţi, pe de alta pentru că am mers doar aşa să bem o cafea şi să vedem ce şi cum. Invitaţi au fost dna. Simona Popescu şi dl. Tudor Octavian. Am vorbit cu amândoi, cu doamna Popescu am făcut cunoştinţă când aşteptam cafeaua, dar n-am reuşit să port o conversaţie cu dumneai în adevăratul sens al cuvântului. Cu toate astea, mi-am dat seama că este o persoană foarte plăcută, nostimă şi prietenoasă, cum rar întâlneşti, mai ales că este şi profesoară la Litere.

Cu domnul Tudor Octavian am stat de vorbă mai mult şi l-am rugat să îmi vorbească puţin de ceea ce înseamnă de fapt "a fi jurnalist". Mi-a făcut plăcere să îl ascult şi sfaturile sale chiar mi-au fost utile. Mulţumesc încă o dată. Nu ştiu dacă mai ajung data viitoare, deşi mi-ar plăcea mult. E un haos total în viaţa mea deocamdată, deci trebuie să mai las să treacă timpul... ca să îmi regăsesc şi eu drumul din nou...

V-am pupat, mă duc să dorm că nu mă mai ţin ochii... o să încerc să mai scriu... şi dacă nu reuşesc, să mă iertaţi...

Lexis.