Unii oameni accepta mai repede o anume deizie, altii mai putin. Uneori nu suntem impacati nici cu deciziile pe care le facem, dar cand observam cat de repede accepta ceilalti modul nostru de a gandi parca incepem sa ne simtim un pic mai bine, cu toate ca intrebarea "am facut ce trebuia?" nu dispare complet. Avem nevoie de cineva sau de ceva care sa ne confirme ca am decis ce trebuia. Nu se intampla mereu asa, uneori stim sigur ce trebuie facut. Alteori ne impunem faptul ca alta solutie nu mai exista si ca cea care ne avantajeaza pe noi este cea care trebuie sa fie aleasa.
Dubiul este o reactie fireasca la orice gand, la orice decizie, la orice sentiment. Gandurile sunt un preaviz al sentimentelor si sentimentele sunt niste preavize ale deciziilor. Temeri are toata lumea. Teama de esec, de moarte, de singuratate. Astea 3 sunt cele mai importante din punctul meu de vedere pentru ca toti le avem. Ne e frica sa nu ii dezamagim pe cei din jur prin actiunile noastre, ne e frica sa nu murim... desi aici este vorba mai mult de o frica de necunoscut. Probabil daca am stii ce se afla dincolo de viata, am avea timp sa ne acomodam cu ideea. Frica de singuratate e cea mai prosteasca, dar si cea mai dureroasa. De ce prosteasca? Pentru ca uneori am face orice sa nu fim singuri. Nu mergem la film singuri, nu calatorim singuri, nu mancam singuri, nu ne uitam la tv/meciuri singuri. Totul trebuie sa fie indeplinit in compania cuiva. Ne casatorim pentru a nu risca sa ramanem singuri. Facem copii, tot din acelasi motiv. cel mai stupid motiv si cel mai egoist intr-un mod indirect. Egoist pentru ca nu te gandesti la cel care este impreuna cu tine... ci la tine... sa nu fiu EU singur/a, sa nu merg EU singur/a samd. Ce-i asa rau daca mori singur...??? Intr-un fel este foarte bine, nu devii o problema pentru nimeni, nu plange nimeni pentru nimeni, nu ai pe constiinta nicio baba care a lesinat din cauza ca ai murit tu. Eu zic ca e foarte bine. E benefic, ai despre ce sa scrii, ai la ce sa te gandesti.
Nu, niciuna dintre astea. Esti pur si simplu un om impacat, scutit de o teama.
(nu, habar nu am de ce am scris cele de mai sus. pur si simplu le-am scris, fara nici un scop anume. si nu am diacritice pentru ca nu sunt la calculatorul meu si nu am programul cu diacritice instalat. Ce somn imi e... cred ca ma duc sa dorm in metrou.... ce boschetara sunt... buha)
Si ma duc sa dorm in metrou
10/23/2008 06:22:00 AM
Codul morse:
articol,
peripetii din lumea mea
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 commentsuri:
Post a Comment