Sunt un zeu, venereaza-ma!

10/08/2008 07:48:00 AM

S-a întâmplat acum foarte mult timp să mă îndrăgostesc de un tip mai în vârstă decât mine cu aproape 9 ani. Deh, aşa se întâmplă când eşti puştoaică, nici nu te gândeşti dacă merită o persoană, nici nu te gândeşti dacă să cunoşti persoana înainte de a crede că simţi ceva mai mult decât... trebuie.

Aşadar, ca o puştoaică îndrăgostită ce eram, i-am mărturisit respectivului că mi s-au aprins călcâiele după el. Moment în care el - om matur şi prost crescut, defect şi cu un chip lipsă- foarte flatat, a continuat să vorbească cu mine ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. După ce l-am căutat pe toate căile de comunicare pe care le-am ştiut, am continuat să visez şi să îmi fac speranţe, consolându-mă cu ideea că el e "workaholic" şi că are lucruri mai importante de făcut. Eh, ne-am şi întâlnit de vreo două ori... după care şi eu am renunţat să îl mai caut şi el a avut bunul simţ de a... continua să mă ignore.

În orice caz, acum ceva vreme am înţeles că el nu îmi putea spunea niciodata "nu", ci doar "poate" sau "scuze" (când îşi aducea aminte că l-am căutat şi că nu mi-a răspuns) Înţelegeţi, nu ? Faptul că îl căutam, îl flata şi nu se putea lipsi de o aşa comoară ce-i hrănea ego-ul. Mi-a trecut relativ repede mica obsesie, dar am rămas cu un gust amar tocmai din cauza acestui comportament de "ia uite-o şi pe asta, mă venerează! Sunt un zeu". Eşti de fapt, un om idiot când faci lucruri din astea. Pe lângă idiot aş mai putea adăuga: grosolan, insensibil, derbedeu, prost crescut, nesimţit... şamd că am dat-o în pleonasm. Adevărul e că nu suport tipul ăsta de oameni şi încerc să îi ţin cât mai la distanţă.

Cu siguranţă, cea mai mare prostie pe care o poate face cineva într-o situaţie din asta este să spere că lucrurile se vor schimba şi să insiste. Oamenii care profită de naivitatea/slăbiciunile celorlalţi sunt simplu: patetici şi jalnici. Nu merită nici măcar o privire, nici măcar o flegmă între ochi ca s-o spun pe-aia dreaptă.

Nu o să mai fac aceeaşi prostie în viaţa asta, dar am scris articolul ăsta tocmai pentru cele/cei care se află/se vor afla în această postură neplăcută. Nu dă semne înapoi? Înainte cu viaţa, nu bate pasul pe loc. Unele lucruri sunt evidente, iar atunci când nu eşti binevenit/ă în viaţa cuiva simţi lucrul ăsta.

There is no hope, just move on no matter how hard it is.

P.S. Am scris această postare în mecu' de la romană. La masa vecină stătea un grup de studente care vorbeau foarte tare. S-ar putea să întâlniţi greşeli şi chestii da' nu mă stresaţi cu ele, vă rog mult. V-am pupat.
Lexis.

5 commentsuri:

Cristiana said...

OMG!Asa am abordat si eu problema,mi-am pus odata sentimentele pe tava...insa ma rog...eu am primit un raspuns.UN NU!so...nu stiu cum e mai bine...un fel de amanare si tegiversare,o tortura psihica sau un refuz dur...
Cred ca nici una din variante nu e okay,desi ar fi trebuit amandoua sa ne fi gandit si la situatiile astea.Mi-a placut mult postarea ta.Pot sa postez linkul la blogul tau pe blogul meu de pe deviant,asta seara?

Lexis said...

Da, normal. Din punctul meu de vedere este mai bine sa fie clar, ori da ori nu. Pot sa accept un refuz, dar nu pot sa accept o amanare. Cam asa merge la mine... acum nuş cum e la ceilalţi...

Cristiana said...

Nu merge nici cu refuzul,daca iti place mult o persoana si iti dezvalui sentimentele...adevarul devine o slabiciune...Si asa il indepartezi desi tu poate iti doresti macar sa il vezi,sa vorbesti cu el,sa mai auzi vesti de la el,cum se dezvaluie adevarul...gata.:( Nu mai stii nimic de persoana aceea,si adevarul tau,sentimentele tale bune ce devin?Amintiri,regrete...daca taceai din gura,poate ati fi ramas amici macar...daca mai mult nu se putea!E groaznic,e groaznic,cateodata as vrea sa nu am sentimente.:D De fapt,pe zi ce trece mi se epuizeaza motivele si speranta,lupta de a fi verticala si de a-mi pasa de mine si de ceilalti.Imi doresc sa nu mai simt nimic.Ignorance is bliss,nu?

Lexis said...

da, sunt de acord partial. Dupa cum ziceam, e o chestie care tine de felul fiecaruia de a fi. Mie daca mi se zice NU... inteleg si ma impac mai repede cu ideea, dar daca ma amana, imi da speranta... si nu e bine....

D.V. said...

Nu trebuie aratat nimanui ca-ti place pt. ca nu mai are motiv sa "lupte" pt. tine pt. ca din prima a primit ceea ce si-a dorit.

Nasol cu dragostea, si eu am probleme ;)